Alexandru Jula reprezintă un motiv serios să nu recunoști că ești gălățean atunci cînd ești întrebat din care parte a țării vii. Singurul merit al lui Alexandru Jula este acela că, pe timpul lui Ceaușescu, a fost subiectul unui banc, dimpreună cu compozitorul Cornel Fugaru, grație numelor lor de familie care îmbie la poante cu furăciuni și dispariții de la locul faptei. Apropo de furăciuni, cică în tinerețile lui (anii 1965-1970), Alexandru Jula ar fi fost prins într-un magazin din Grecia în timp ce încerca să fure un pulover. Dar mai bine să nu dăm crezare acestor zvonuri răutăcioase despre Alexandru Jula, care ar trebui făcut hoț doar pentru că i-a furat melodia lui Enrico Macias (La femme de mon ami), pe care a tradus-o ca un manelist obosit drept “Soția prietenului meu”. De altfel, aceasta este singura piesă cu care Jula a reușit să se facă remarcat în spațiul public. Cu o furăciune.
Și ca și cum nu era suficient că este un cîntăreț penibil din punctul meu de vedere, cu voce de mesean dintr-o cîrciumă ieftină de cartier, Alexandru Jula se dă, mai nou, și scriitor. Și, ca toți ăștia care se cred niște celebri, niște importanți în viață, Alexandru Jula și-a publicat povestea vieții lui de cîntăreț anost, de plagiator de doi bani. Condamnabil mi se pare însă faptul că volumul, intitulat sugestiv “Lacrămă Ardealul – Povestea vieții lui Alexandru Jula”, a fost lansat, zilele trecute, la Biblioteca V.A. Urechia din Galați, ca și cum Jula ar fi vreo mare personalitate, vreun clasic în viață.
Mă încearcă un sentiment de greață cînd îmi aduc aminte de Alexandru Jula – lingăul. Probabil că puțini dintre voi își aduc aminte de faptul că Jula a apărut în clipul electoral al lui Eugen Chebac, în campania electorală din iunie 2012, după care, în decembrie 2012, a fost prezent în clipul de prezentare electorală al senatorului Paul Ichim. Și nu, nu cred că Jula le-a dat limbi electorale lui Chebac și Ichim pentru că ar fi fost plătit. Dimpotrivă, cred că a făcut-o pro bono, pentru că în cazul lui Alexandru Jula sentimentul de a da limbi în cur potentaților zilei vine din convingere.
