Eram în maxi-taxi, vineri, în jurul orei 21.00. Pe bancheta din faţa mea, o gagică şi o grăsancă de vreo 40 de ani şi 400 de kile. Pe asta mai tînără o trăgea curentul, pentru că geamul lîngă care se afla urechea ei stîngă nu era bine închis şi nici nu putea fi urnit pe şină, întrucît era extrem de bine înţepenit. Un milimetru mai trebuia pentru ca fereastra să devină etanşă. Aşadar, să nu vă închipuiţi că în maxi-taxi era curent de ţi se rupea cămaşa de pe tine.
Timp de vreo 7-8 staţii, gagica de la geam şi-a ţinut mîna dop peste urechea stîngă, iar başoldina, care cred că-i era cumnată, verişoară sau ceva de genul ăsta, a tot încurajat-o să mai rabde un pic, că imediat ajung la destinaţie şi scapă de nenorocirea care-i măcina timpanul. “Staţie la Maşniţă!”, zice grăsanca. Coboară amîndouă (balena de 40 de ani, un pic mai greu), iar asta mai tînără, care a stat tot drumul cu mîna la ureche, trînteşte, frate, uşa, de-am zis că surzesc. Atît eu, cît şi ceilalţi pasageri. Şoferul (apropo, pentru amatorii de statistici, scena s-a întîmplat în dubiţa cu nr. GL 05 HCT), un tip pînă în 40 de ani, a coborît imediat, atenţie, prin dreapta (adică pe locul mortului, cum se zice), a controlat uşa (nu se stricase), după care i-a aruncat-o de la distanţă “curentatei”, citez: “Fă, muisto, ce trînteşti aşa uşa, că mă costă 700 de mii dacă se strică, băga-mi-aş pula-n mă-ta de proastă!” La care grăsanca ia cuvîntul în locul “curentatei” şi punctează din mers: “Atunci repară-ţi geamurile, boule!” Şoferul, care între timp ajunsese la volan, nu mai are puterea să revină în joc şi dezamăgeşte spectatorii din maxi-taxi, scoţînd pe gură un previzibil “Sugi pula, umflato!”
Slab, extrem de slab, pentru că, uşile fiind închise, umflata nu a auzit urările de bine ale şoferului, dar în maşină, undeva în dreapta mea, se afla o tanti durdulie, ca să nu zic bine hrănită, care s-a încruntat instantaneu.
