Florin Pîslaru e un specimen bizar. Dacă te uiţi mai atent la el, nu ştii ce să zici: e mai mult şmecher decît fraier, e consilier local sau hahaleră, e şef de televiziune sau un baron local în devenire. Bine, din cînd în cînd, Pîslaru se mai crede prietenul pensionarilor, mare om de afaceri, un om dedicat problemelor gălăţenilor, etc. Aşadar, Pîslaru duce lipsă de multe, numai de notorietate nu. Problema lui e că notorietatea asta e cam pestriţă.
Ideea e că pe Pîslaru îl ajută mult faţa şi adversarii politici. Atunci cînd e acuzat de tot felul de potlogării, Pîslaru nu trebuie decît să iasă pe sticlă la el la televiziune şi să spună vreo două, trei inepţii. Reacţia e aproape unanimă. “Cine mă, ăsta a falimentat Pescogalul, ăsta are 40 de miliarde datorii la stat? Hai domnule, să fim serioşi!”
Ultima găselniţă a adversarilor politici e un afiş cu Pîslaru în care acesta este înger şi demon şi face un gest specific de şofer tracasat. Afişul circulă pe internet şi a fost făcut, cel mai probabil, de adversarii lui Pîslaru. Chiar şi aşa, nu pot să-mi imaginez ce dreaku a fost în mintea lui Florin Pîslaru atunci cînd a pozat, ca să nu spun stat, ca o politician la aparat.
Şi dacă tot am povestit de Pîslaru închei cu o bîrfă despre Petrică Herăscu. Pe la începutul campaniei, Florin Pîslaru zîmbea ca tîmpitul din mai toate Alcom-urile. Ba, chiar sediul de campanie a lui Pîslaru a fost organizat în unul din spaţiile uşchite de la stat de PH. Ulterior, pentru că şeful lui Pîslaru a dovedit că e mai prost ca noaptea polară, relaţia dintre Pîslaru – Nica şi PH – Galmopan a devenit cam galmoşpană. Şi uite aşa se face că afişele lui Pîslaru au zburat din Alcomuri, ca şoarecii din făina de Demopan, iar Monitorul de Galmopan a devenit, ca prin minune, un ziar independent. Politic. Nu-i aşa, Mirella?!
