De multe ori m-am întrebat cam cît de mare este hăul dintre urechile celor care lansează petiții pe Facebook. Adică ăștia care încearcă să strîngă semnături pe Facebook chiar cred că problemele stringente ale comunității se rezolvă lansînd provocări idioate pe internet, pe care să le semneze cît mai mulți retardați?
Rolul unui refrendum, fie el și virtual, este acela de a stabili dacă o anumită idee/acțiune este sau nu pe placul majorității. De pildă, înțeleg să se facă referendum pe o temă controversată, cum ar fi cea a legalizării prostituției, să aflăm dacă 51% dintre români (puțin probabil) sînt de acord cu intrarea în legalitate a acestei meserii. Dar mi se pare absolut inutil să îi chestionezi pe gălățeni (amănunte aici) dacă vor aeroport la Galați, în condițiile în care cred că pînă și bebelușii ar răspunde afirmativ la această întrebare.
Să citim cîteva comentarii postate de cei care au semnat petiția
Diferența între un refrendum real și o petiție de 2 lei pe internet este că semnăturile care se strîng pentru organizarea unui referendum trebuie să fie valide, cu nume și prenume (pe baza cărții de identitate), în timp ce în mediul online poate vota orice anonim, căci doar nu credeați că toate conturile de pe Facebook sînt pe bune.
Și pentru a ne convinge cam cît de naivi (ca să nu zic retardați) sînt cei care semnează astfel de petiții, haideți să parcurgem cîteva comentarii postate la tema “Aeroport la Galați. Votați petiția”. Ionela-Gabriela Bulimar: “E un vis care poate deveni realitate”; Dida Agache: “Sigur nu e un vis de noapte frumos? Dacă nu, atunci să fie într-un ceas bun și să duceți planul la final”; Gică Sârbu: “Să-l facă mai repede! Ar fi cazul, fiindcă a fost cîndva aeroport în Galați”; Vasile Cojocaru: “Am o completare: să se lucreze simultan la construcția aeroportului și a tunelului pe sub Dunăre ca să fie terminate cam în același timp! Apoi ne mai vine vreo toană și facem și podul peste Dunăre! Să fie și ăla finalizat! Scăpăm de trei griji în aceeași perioadă de timp!”. După care același Vasile Cojocaru conchide imperial: “E nevoie de trei petiții”.
