Concursul ăsta numit Eurovision este precum cîştigarea contractelor la facerea de autostrăzi: dacă eşti şmecher – obţii toate lucrările, iar dacă nu cunoşti pe nimeni în comisia de evaluare – conduci roaba cu două mîini, ca Schumacher!
România nu contează deloc în Europa, aşa că nu miră pe nimeni umilinţa de aseară (locul 19 din 25 de ţări participante). Piese de tot rahatul turcesc au fost votate într-o veselie, boschetarii ăia din Norvegia primind tot atîtea puncte cîte şuturi în prohab meritau. Elena Gheorghe a cîntat la fel de bine cum arată, piesa (chit că a fost compusă de tristul Laurenţiu Duţă de la 3 Sud-Est), a fost acceptabilă, dar ce să le ceri rătăciţilor care populează Europa? S-a ajuns la situaţii penibile, ca manele de doi bani (gen Turcia), mult sub valoarea celor furate de Costi Ioniţă, să fie recompensate cu maxim de puncte. Islanda, cu o tanti despre care am crezut că-i transexual cu păr pe limbă, a fost multă vreme pe primele locuri, iar un ratat din Grecia, care încerca să-l imite pe Ricky Martin, a fost votat de cam toate ţările. Pînă şi grăsanca aia din Portugalia, care avea talia cît strada Domnească, a fost apreciată – nu-i aşa? – de publicul cunoscător din Europa!
Ar mai fi o chestie. Republica Moldova, cît de comunistă o fi ea, s-a prezentat taman în inima Moscovei cu o piesă cîntată în româneşte, şi părerea mea este că s-a prezentat extrem de bine. Asta în timp ce România a dat-o pe englezeşte, vorbind despre nişte fete din Balcani. Îs bune şi fetele din Balcani, nu zic nu, dar depinde la ce sport. La Eurovision, după cum s-a văzut, în nici un caz!
