Astăzi am ieșit la plimbare prin oraș. Era destul de aglomerat dar nu obositor. Oamenii erau liniștiți, relaxați și politicoși, unii chiar exagerat de politicoși. Mulți salutau și, aproape fără să le ceri, se ofereau să te ajute cu o informație. Străzile nu puteau participa la un concurs de frumusețe pentru că mai existau denivelări și, pe alocuri, asfaltul era înlocuit cu piatra cubică. Ce m-a mirat însă este că nu am văzut nici urmă de Gropzilla, surata sa și ceilalți numeroși membri ai familiei de cratere.
M-am uitat în jur și mi-am dat seama că din punct de vedere economic orașul nu o duce prea bine, ca în nota națională. Ici colo cîte o casă dărăpănată sau o clădire părăsită, dar care în nici un caz nu îți dădeau senzația de ghetou. Culmea, dispăruseră toți cerșetorii și minoritățile sau așa zișii handicapați care, contra unei sume modice, îți bagă pe gît un obiect inutil. Pe Faleză nu bubuia muzica (ciudat, nici vorbă de manele) și nici nu făceau raiduri zeci de bicicliști și rolleri, care cred că s-au împroprietărit cu asfaltul de pe malul apei. Și Dunărea era cam ciudată. Pe apă nu pluteau mormane de gunoaie și peturi, astfel încît oamenii puteau sta liniștiți pe mal să pescuiască. Mai mult chiar, pe fluviu era un adevărat du-te vino de bărci de agrement sau vapoare de marfă. Culmea, erau și mulți turiști străini veniți pe cont propriu sau cu vasele de croazieră. Am fost și la plajă cu un maxi taxi care apropo, respectă întocmai orarul stabilit și regulile rutiere, iar șoferul nu fumează, nu mănîncă semințe și nu dă muzica la maximum. Plaja era plină, curată și liniștită, deși în zonă existau cîteva terase.
În concluzie, astăzi cînd am ieșit în oraș m-am simțit foarte bine. Am avut senzația de normalitate, atît cît se poate vorbi de normalitate într-o țară precum România. Am omis însă să vă spun ceva. Eu, astăzi, m-am plimbat prin Sulina.
