Subiectul este mult prea reprezentativ pentru modul în care a evoluat ulterior societatea românească, ca să fie abordat la preţ de matineu, tratat în derizoriu, în termeni facili sau vulgari. În fapt, ne confruntăm cu o întrebare, cu o temă atît de profundă, încît ne-ar trebui nu 50 de ani de comunism ca să găsim un răspuns, ci o infinitate de veşnicii ca să putem face o comparaţie onestă.
Înţeleg că fiecare decembrie la români este prilej ba de comemorare, ba de rememorare a vremurilor înainte de 1989. Se scriu sute, mii de articole tematice. Brusc, toţi îşi aduc aminte, pe la jumătatea fiecărui decembrie, despre cum s-a murit la revoluţie, de crucile românilor seceraţi de gloanţe şi de vorbele alea de profet de căcat ale lui Brucan. Alţii, la fel de inspiraţi, se apucă să pună în oglindă anii trăiţi înainte de 1989 cu cei de după, din democraţie, cum se zice. Se fac dezbateri, lumea este divizată în două tabere, se dau verdicte. În comunism era mai bine, căci s-au făcut atîtea blocuri şi străzi, cît nu se vor putea construi în 1.000 de ani de democraţie. Alţii îşi dau cu cărămida libertăţii în stern, bucurîndu-se ca nebunii pentru faptul că acum pot păşi oricînd dincolo de graniţă, başca îşi pot cumpăra cîte kile de portocale vor ei, de unde vor ei.
Bun, da’ oamenii muncii cum procedau?
Mi se rupe de toate aceste dezbateri false, de toate aceste încrîncenări ieftine, pe placul retardaţilor cu internet în sufragerie.
Mult mai important mi se pare să aflăm, de exemplu, dacă pe vremea lui Ceauşescu se futea mai bine decît acum. Şi zic asta pentru că am înţeles că pe timpul lui Ceauşescu se mergea în concediu mult mai bine decît acum, în 2009. Tot ţăranul posesor de Dacia 1300 îşi permitea 6 zile la mare, urmate de alte 6 zile la munte, cu tot familionul. Dar nu cred că acei oameni ai muncii erau atît de idioţi încît să meargă la mare doar pentru a-şi fute nevasta. Prin urmare, era loc pe vremea lui Ceauşescu de dat la o bucă străină de patul conjugal? Se găseau gagici bete sau femei dezamăgite în căsnicie dispuse să mototolească cearceaful din convingere, fără să aibă pretenţii, nici măcar să le saluţi a doua zi, latura financiară fiind exclusă din start?
Astea sînt întrebări care ar trebui să ne preocupe, nu cît era dolarul pe timpul lui Ceauşescu sau cum luau românii pîine pe cartelă.
Va urma.
