Citesc în oficiosul local cum primarul ales de nici un sfert dintre gălăţenii cu drept de vot se răţoieşte la directoarea Şcolii Nr. 28 şi ameninţă că va face în aşa fel încât să fie demisă. Nici nu s’a uscat cerneala pe asumarea de răspundere pe noua lege a educaţiei – în care directorii de şcoli sunt puşi în bătaia abuzurilor politice – şi pensionarul Nicolae, al cărui nume se leagă peiorativ de un mare nimic, vrea să facă şi el ceva. Să schimbe directori de şcoală, ca pe vremea secretarilor de partid. Şi cu ce şcoală să începi decât cu una din vârf. De decenii, 28-ul e omoloaga CNVA-ului în învăţământul preliceal. Asta ca să nu spuneţi că nu v-am sugerat cine urmează la rând după invazia de competenţi din primărie în consiliile de administraţie ale şcolilor…
Pentru cititorii care i-au înşelat primarului aproape septuagenar până şi aşteptările de pe piatra funerară (“Primar al Galaţiului 2000-2008”), să amintim că acesta o consideră pe directoarea Şcolii Nr. 28, profesoara Camelia Bucşă, vinovată de stadiul lucrărilor de reparaţii, acoperişul instituţiei fiind cam şvaiţer, urmând natural să plouă. Inclusiv cu o demitere pentru aceasta. “Vinovat de actuala situaţie de la şcoală? Nu pe mine întrebaţi-mă, ci pe directoare. Avea bani pentru acoperiş şi a luat pe propria răspundere realizarea altor lucrări – faianţă… Noi, primăria, nu vom plăti lucrările în plus. (…) Da, există cadrul legal împotriva celui vinovat – o dau în judecată şi solicit şi schimbarea din funcţie. Toţi care fac aşa, aşa vor păţi”, consemnează VL-ul vehemenţa ipocrită a edilului şef peste o administraţie ineficientă. Spun asta pentru că nu-mi dau seama cum putea să facă directoarea modificări în derularea investiţiilor altcumva decât cu acordul dirigintelui de şantier. Iar acela e reprezentantul primăriei, bineînţeles. Sau nu e? Adică nu prea e pe şantier cu săptămânile?
Obidit de parc’ar fi stat juma’ de zi la coadă în faţa cabinetului medicului cardiolog, primarul se smiorcăie puţin după vremurile în care alimentele fără E-uri ne lăsau să îmbătrânim natural, fără a ne conserva mumificaţi în funcţii: „M-am săturat! Avem acum 6.500 de elevi, nu 12.000, câţi aveam în ’89, dar avem probleme mai complicate decât atunci”, după care nu uită să se dea şi puţin cu proletarii, “…în plus, în Galaţi nu avem doar şcolile de centru, le avem şi pe cele la periferie, la care nu se uită nimeni, nimeni nu ţipă pentru ele…”.
Şi dacă ţipă ce? Credeţi că veţi şi auzi? Sînt o mulţime de motive să credem că nu. Iată o înregistrare care circulă din octombrie 2008 pe You Tube şi nici până astăzi nu s-a luat vreo măsură. E vorba de drumul către cea mai aglomerată zonă şcolară din oraş, cea cu grădiniţele “Motanul încălţat”, “Codreanca”, şcolile 17 şi 29 şi Liceul Economic “Virgil Madgearu”. Când cu mare tam-tam s’au asfaltat astă vară trotuarele din cartierul Dunărea a pus cineva vreun gram de bitum şi pe trotuarele din zona asta? Nu, bineînţeles, c’acolo e de muncă, tată, de turnat de la fundaţie, nu de întins un pospai ca pe tartine şi încasat cât cuprinde…
Asta e de fapt dovada că nu bunăstarea cetăţenilor îi doare pe ei în cotul primăriei, ci cum să-şi mai bage coada în nişte aranjamente. A şi scăpat primarul adevăratul motiv al durerilor sale de conştiinţă vizavi de problemele din şcoli: “în general, până acum, s-a procedat astfel: se duce inspecţia de
învăţământ la minister şi obţine bani şi, de obicei, vine şi cu
constructorul în spate”. De ce să nu vină ei, din primărie, cu ce constructor vrea muşchii lor şpagasini, nu? Precum cel de astă vară care dădea cu negru peste verde şi cu bitum peste pietre, doar românu-i prost, nu vede…
