Nu ştiu voi, dar eu nu am mai văzut de ani de zile un maidanez pricăjit, răpănos, pe străzile din Galați. Dacă te uiți un pic la ei atunci cînd traversează strada împreună cu tine (neapărat pe zebră și pe culoarea verde, de parcă ar avea permis de pieton) o să vezi cît de țanțoș își cară blana lucioasă pe care o poartă în orice anotimp, fie vară, fie viscol. Nu stau să investighez acum din ce bani și-au cumpărat cîinii comunitari asemenea blănuri (căci din salariu în nici un caz), ci întreb ceva mult mai simplu și de bun-simț: ce dracu mănîncă maidanezii din Galați, bre, de au blana atît de lucioasă? Ca să nu mai amintesc că mulți dintre ei au burtă, deci semn de prosperitate în accepțiunea multora. Și întreb chestia asta pentru că avem de a face cu un paradox: dacă gălățenii declară că nu au ce mînca, că nenorocita de criză i-a lăsat cu frigiderul gol, atunci cum se face că maidanezii care se hrănesc cu resturile alimentare aruncate de gălățeni plesnesc de sănătate?
Astăzi (vineri), în zona “Flora”, la cîțiva pași de stația de tramvai, i-am pozat pe acești doi îmblănați cu colți, în timp ce își făceau siesta. Ambii afișau o evidentă durere-n p**ă, semn că, în ciuda a ceea ce se tot spune, în Galați încă mai este de stat, nu de emigrat. Boschetarii stăteau tolăniți la soare, de zici că erau pe o plajă din Ibiza și așteptau să vină fraierul ăla mai repede cu cocktail-urile. Păreau atît de șmecheri, încît nici cu mandate de arestare nu cred că puteau fi ridicați din zonă. Practic, erau de neatins, mai ceva ca Neo din Matrix.
Singurul care ar fi putut să le facă ceva celor doi maidanezi din poză era primarul Dumitru Nicolae. Dar pentru asta trebuia îndeplinite două condiții necesare și suficiente: maidanezilor să li se scoale și, foarte important, să aibă chef să pună cineva palma pe ei.
Dovada că în Galați se trăiește de la excelent în sus
-->