Cine ar fi crezut că putem avea compasiune pentru măgari? Într-un oraș condus, populat și tranzitat de foarte mulți măgari, prezența patrupedelor ar trebui să stîrnească iritare, furie, violență. Ei bine, nu și în acest caz cu precizarea că personajele noastre sunt animale, la propriu. Nu ocupă o funcție politică în administrație, nu fac măgării în business, nu galopează cu merțanul pe trecerea de pietoni, nu rumegă semințe pe stradă și nici măcar nu ascultă manele, deși au urechile mari. Este vorba despre doi măgari cu patru picioare care au fost salvați din mîinile unor animale cu două picioare și cu buletin de identitate.
Povestea este scurtă. Pentru că erau subnutrite şi chinute de foştii stăpîni, animalele (două măgărițe botezate Nuța și Madona) au fost salvate de membrii Fundaţiei Salvați-l pe Lăbuș. Au fost cumpărate de la foștii proprietari cu 350 lei şi aduse în padoc. Acolo, de plictiseală, măgarii au început să socializeze cu dulăii. Și-au făcut prieteni, au învățat o limbă străină (am glumit) și au fost îmbrăcate cu haine de import (nu am glumit deoarece o fundație din Elveţia le-a trimis 20 de haine de diferite mărimi şi culori). În plus, măgărițele beneficiază de sistemul all inclusive, deoarece au cazare, entertainment, garderobă de fițe cu spălătorie și masă cu desert. „Nuţa a avut o stare mai gravă, avea infecţie la gît, avea lanţul încarnat, a avut nevoie de mai mult timp să se recupereze, era foarte foarte slabă. Iar cea mititică, Madona, era doar slăbuţă, subnutitrită” (Csilla Gal, asistent medical).
La foștii stăpîni măgarii aveau viață de cîine. „Avea o greutate foarte mare pusă pe căruţă şi ea nu a mai putut să ducă greutate, pur şi simplu o îngenunchiase, o strîngea de căpăstru. Noi le-am adoptat și îngrijit cu mare dragoste, Sunt cuminți și prietenoase (..) Au un prieten care le vizitează din cînd în cînd şi care nu le latră în momentul în care ele sunt libere prin curte. Este Rîilă, acum se odihneşte, e foarte obosit. Ele vor rămîne pentru totdeauna în padoc iar copiii sunt aşteptati oricînd să se joace cu ei. Chiar ne-am făcut un program cu toţii în fiecare zi, dintre cei care vin la adăpost, să aducă două mere, două banane, să le schimbăm puţin gustul”. (Corina Grigore, director Help Lăbuș)
Așadar, cele două magărițe au avut noroc în viață. Dobitoacele au prins un sistem eficient de pensionare și o duc mai bine decît mulți dobitoci cu buletin. Bravo lor.
