Îi desconsider profund pe cei care de ani de zile tot votează răul cel mai mic. Să înţeleg că dacă ai ajuns să te ţii de o cracă, iar sub tine vezi o prăpastie adîncă de 100 de metri tu alegi să te loveşti cu capul de stînci doar de 40 de ori, căci cealaltă variantă era să-ţi faci creierii minţii terci după ce te-ai fi izbit de pereţii stîncoşi de mai bine de trei sute de ori? Păi tot un om mort te numeşti, indiferent pentru care dintre variante optezi. E drept că poţi fi un mort cu mai mult sau mai puţine vînătăi, cu pomeţii mai mult sau mai puţin stîlciţi, dar ţinînd cont de situaţia în care tocmai ai ajuns astea sînt aspecte care nu ar trebui să te mai preocupe.
Eu, unul, dintre două rele, aşa cum tot văd că e la modă să spui acum, m-am hotărît să o aleg pe cea mai bună. Şi ca să vedeţi că nu am secrete, că nu-mi ascund opţiunea, vă prezint şi o poză, zic eu sugestivă. Nu de alta, dar vreau să vă convingeţi că nu am nimic împotriva prostănacilor, ci doar îi trimit la culcare, ca să mă lase să admir un tablou atît de reuşit.
Dintre două rele eu o aleg pe cea mai bună. Adică pe ea
-->