Cel mai nociv lucru pentru naționala de fotbal a României este că încă se crede o echipă mare, care bătea Argentina și Anglia cu același scor 3-2. Da, așa este România a învins naționalele Argentinei și Angliei, numai că aceste victorii au fost obținute acum 22 de ani, respectiv 16 ani. În fotbalul actual lucrurile se schimbă cu o rapiditate incredibilă, iar noi încă trăim de pe urma unor victorii de acum două decenii. Adevărul este că sîntem slabi, fără vlagă, fără viziune în joc, fără ambiție, fără jucători, fără antrenori, fără viitor.
Faptul că în această seară România a fost învinsă de Albania nu ar trebui să ne mire prea tare. Da, albanezii nu sînt tehnici, sare mingea din ei ca din colțul mesei, dar Euro 2016 nu înseamnă un concurs de skills, de talent în jonglarea balonului. Albanezii au fost mai buni în această seară, așa cum și francezii și elvețienii au fost superiori românilor. Cei care încă mai afirmă că am ajuns rușinea Europei pentru că ne-a bătut „pînă și Albania” înseamnă că nu știu nimic despre fotbalul actual și trăiesc în trecut. Ierarhiile s-au schimbat, țările mici au investit în ultimii 20 de ani și s-au ridicat în fotbalul mare (vezi Irlanda de Nord sau Ungaria), în timp ce noi încă trăim de pe urma golului lui Hagi marcat în meciul cu Columbia, la Campionatul Mondial din 1994.
România, țara miticilor unde orice insucces este privit ca o victorie
Despre meciul din această seară aș spune doar atît: cel mai talentat jucător al naționalei presei, așa cum a fost numit nr. 10 Nicușor Stanciu, a șutat de 6 ori la peste doi metri peste poartă din poziții excelente. Dacă și un fotbalist care se presupune că știe cu mingea înalță zmeul de șase ori, atunci ce pretenții să mai ai de la Adi Popa? Singura fază mai acătării în meciul cu Albania a fost bara lui Florin Andone, din minutul 76. În rest, doar pase în lateral și multă frică. Singurul care s-a zbătut cît de cît a fost Denis Alibec, care însă de multe ori a alergat ca o muscă fără cap. Dar măcar a alergat. Din păcate pentru el, Alibec s-a rupt în minutul 60, suferind o accidentare gravă la grenunchiul stîng.
Părăsim, așadar, pe ușa din dos Euro 2016, fără să reușim să marcăm nici măcar un gol Albaniei. Asta deși toată lumea știa că avem nevoie de victorie. Atîta putem, ăsta este adevărul. Tata Puiu, care nu a mai antrenat de 10 ani, deconectat total de la tot ce înseamnă fotbalul actual, nu putea veni decît cu idei antice și de demult și, evident, cu celebrele sale iconițe pe care probabil acum le pupă pe blat, în veceu, înainte ca echipele să intre la încălzire. Însă, așa cum ne caracterizează pe noi, românii, vom privi ca pe un succes această ieșire dezamăgitoare de la Euro 2016. Parcă îl și văd pe președintele FRF, Răzvan Burleanu, cum ne va explica că el este mulțumit de rezultat, pentru că obiectivul României era calificarea la Euro 2016, obiectiv care a fost îndeplinit. La așa conducători cu mentalitate de mitici, e normal să rezulte un fotbal de mitici.
Sursa foto: uefa.com