Nu știu dacă ați observat că poetul Mihai Eminescu apare pozat/pictat/desenat numai din semiprofil. În toate pozele, Eminescu se uită undeva în diagonală, pe lîngă “obiectiv” cum s-ar zice. Și mai este un aspect care surprinde la Mihai Eminescu. În toate, dar în absolut toate pozele el apare cu o frizură cretină, care pare ruptă de vremurile de la sfîrșitul anilor 1800. Eminescu are tot timpul părul lipit pe spate, către ceafă, ca și cum ar fi fost dat cu gel. Or la 1800 și ceva gelul de păr încă nu se inventase. Poate că lumea se dădea cu apă chioară, cu spermă, cu salivă de vacă, habar n-am, dar în nici un caz cu gel.
Privind pozele cu Mihai Eminescu, atîtea cît se pot găsi pe internet, îți vine să crezi că poetul național avea un tun de aer în față în momentul în care a fost fotografiat. Sau mai degrabă zici că Mihai Eminescu tocmai a fost pozat în timp ce scosese capul pe geamul unui TVG, deși pe la 1800 nu existau trenuri de mare viteză. Nu de puține ori, privind pozele cu Mihai Eminescu, mi s-a părut că văd un pionier retardat care privește cu optimism către nicăieri.
