Ce fel de oiţe rătăcite sîntem noi dacă nici măcar o zi într-un an nu sîntem în stare să ne amintim aşa cum se cuvine de ciobanul spiritual al Dunării de Jos, PS Casian Crăciun Gălăţeanul & Brăileanul? Băi, păcătoşilor care sîntem, că nu ne mai ia o dată mama lu’ dracu, înghiţi-ne-ar pămîntu’ să ne înghită, să uităm noi că PS Casian împlineşte astăzi 54 de ani? Era atît de greu să însemnăm cu roşu în calendar data de 18 martie 1955, atunci cînd, în comuna Lopătari, judeţul Buzău, într-o familie de ţărani evlavioşi, Rada şi Vasile Crăciun (cel puţin aşa scrie aici), se năştea viitorul Prim Secretar al judeţului Galaţi, care avea să nu se mai dea plecat din funcţie decît cu picioarele înainte?
Încă o dată dovedim că sîntem un popor de păgîni, care nu ştim să ne apreciem valorile. Un episcop avem şi noi, şi pe ăla nu ştim să ni-l sărbătorim. Au ajuns alţii să ni-l felicite, să se încline în faţa personalităţii lui şi să-i cinstească numele PS Casian. “Jurnalul naţional” de astăzi îndreaptă nedreptatea nedreaptă pe care noi, în nemernicia noastră, i-am făcut-o episcopului Casian, felicitîndu-l de la “La mulţi ani!” din toată inima.
Sînt sigur că se vor trezi unii dintre voi să afirme că e normal ca securiştii să-şi amintească reciproc zilele de naştere şi că PS Casian are fir scurt cu Felix Voiculescu. Înghiţiţi-vă cuvintele, nenorociţilor!
