Pentru directorul Centrului Cultural “Dunărea de Jos” Galaţi, Răzvan Avram, criza economică este ca o binecuvîntare. Parcă niciodată nu a dus-o Avram mai bine ca acum, cînd lumea mănîncă de pe jos şi bea apă de ploaie. Marele om de cultură Răzvan Avram îşi petrece aceste însorite zile de primăvară departe de noxele ucigaşe de la combinat, pe malul Bistriţei. Nu este vorba despre un concediu de odihnă făcut pe banii instituţiei, aşa cum ar putea afirma nesimţiţii, ci de o misiune culturală extrem de complexă, pe care numai o personalitate ca Răzvan Avram putea să şi-o asume. În această deplasare, Avram are alături de el cadre de nădejde din cadrul CCDJ, oameni de toată isprava, a căror probitate profesională nu poate fi pusă la îndoială. Şi merită, zic eu, să-i amintim, în ordinea numerelor de pe tricourile lor de sclavi: jurista Ana-Maria Şerban, contabila şefă Căpăţînă, şefa de la Personal Învăţămînt Ionaşcu şi veşnicul Vasile Plăcintă.
Sînt sigur că grupul condus de Răzvan Avram se va întoarce cu rezultate concret de mulţumitoare din sejurul bifat în liniştita Bistriţa. Căminul Cultural pe care acest oraş îl are pe post de Centru Cultural îi va fi inspirat, mai mult ca sigur, pe cei cinci, astfel că la întoarcere ei vor putea raporta mari succese şefului Consiliului Judeţului, Eugen Chebac. Asta, logic, dacă Chebac se va obosi să îi întrebe de ce au fost atît de fraieri încît să aleagă comuna Bistriţa pentru a prădui banii instituţiei, cînd puteau, bine.mersi, să meargă, de exemplu, în Veneţia, pentru un schimb cultural de referinţă.
