Costel Crângan a bifat, zilele trecute, o nouă gafă de proporții, a doua de cînd este redactor șef al săptămînalului Adevărul de Seară Galați. Prima greșeală monumentală a făcut-o atunci cînd, în calitate de editor regional, a dat ok-ul pentru tipar în ziarul Adevărul de Seară Brăila unui text preluat din ziarul concurent, Obiectiv Vocea Brăilei, articolul copiat nefiind decît o păcăleală de 1 aprilie (amănunte aici).
După această țeapă de povestit la nepoți, deontologului Costel Crângan nu i-au trebuit decît cinci luni ca să o comită din nou. De cînd își chinuie neuronii ca să găsească o metodă pentru a-i da afară pe colegii lui de redacție (Valentin Trufașu, Adrian Obreja și Corina Misăilă), Crângan se trezește pus în ingrata postură de a nu avea cu ce să umple ziarul. Altfel spus, el are un hectar de spațiu tipografic, dar dispune doar de texte cît să umple o juma de pagină. Și e normal să fie așa, din moment ce nu mai are cine să scrie articole la Adevărul de Seară Galați, căci oamenii care, vorba lui Patriciu, “produceau conținut” pentru ziar au fost trecuți pe linie moartă, fiind amenințați aproape zilnic să își dea demisia, renunțînd astfel în mod deliberat la ajutorul de șomaj.
Costel Crângan reinventează jurnalismul
Faptele sînt simple. În data de 11 septembrie 2011 (foto sus), d-ra Corina Misăilă a scris un articol (îl găsiți aici) despre strada Anghel Saligny, din Micro 17. În text se prezenta situația deplorabilă în care se află această stradă, care nu a fost niciodată asfaltată, bașca este și lipsită de canalizare. Știți genul ăsta de articole: oamenii se plîng că autoritățile nu îi bagă în seamă, că sînt uitați de lume etc. Concluzia desprinsă din articolul scris de d-ra Misăilă a fost că “Anghel Saligny s-ar răsuci în mormînt dacă ar ști ce uliță nenorocită poartă numele lui”, pe această stradă trăindu-se ca în Evul Mediu.
O săptămînă mai tîrziu, pe 18 septembrie 2011, tot în Adevărul de Seară Galați apare un text semnat de d-ra Mariana Constandache (iată-l aici). Titlul articolului (“Anghel Saligny, strada pe care timpul s-a oprit în loc”), pare extrem de incitant, doar că îți provoacă o senzație de deja-vu. La dracu, parcă l-ai mai văzut pe undeva. Parcurgînd textul d-rei Mariana Constandache, afli o grămadă de lucruri interesante, cum ar fi, de pildă, că strada Anghel Saligny nu a fost niciodată asfaltată și nici nu dispune de canalizare. Vai, dar nu se poate așa ceva! Mai departe, ce credeți? Locuitorii de pe strada Anghel Saligny se plîng că trăiesc ca în Evul Mediu. Culmea, și oamenii intervievați de Corina Misăilă tot ca în Evul Mediu spuneau că trăiesc.
Stau și mă gîndesc că o fi o nouă politică editorială la Adevărul de Seară, gîndită de șeful Costel Crângan, ca fiecare reporter din redacție să meargă să documenteze și să scrie un subiect care a apărut deja în ziar. Dacă în 11 septembrie a scris Corina Misăilă despre strada Anghel Saligny, iar pe 18 septembrie a fost rîndul Marianei Constandache să discute cu locuitorii de pe str. Anghel Saligny, mă gîndesc că pe 25 septembrie urmează Liviu Ghinea sau Bogdan Nistor să constate cu stupoare că str. Anghel Saligny din Micro 17 nu a fost niciodată asfaltată. Iar pe 25 decembrie, în Adevărul de Seară Galați va apărea un articol semnat de însuși marele redactor șef Costel Crângan, în care se va spune apăsat că locuitorii de pe Anghel Saligny au parte de un Crăciun trist, pentru că, incredibil oameni buni, strada nu a fost absolut niciodată asfaltată și, la dracu, nici canalizare nu are.
