Avem o fotografie elocventă pentru Noul Galați. Niște indivizi au trasat marcaje rutiere pe o uliță din spatele magazinului General. S-or fi gîndit băieții plătiți de primărie că astfel strada o să devină ditamai bulevardul. Nu le-a ieșit pentru că, pe acolo, cu sau fără dungi pe asfalt, nu încape decît o singură mașină.
Marcajele nu se potrivesc cu zona dar asta nu pare să-i fi deranjat pe vizionarii cu salopete și cizme de cauciuc. Nu se potrivesc și devin inutile. Cam la fel este și imaginea în ansamblu a orașului. Autoritățile trasează niște proiecte grandioase dar nouă (comunității) ne iese maioul murdar din chiloții rupți în fund. Nimic nu se potrivește prin Galați cu realitățile, cu necesitățile, cu promisiunile și cu dorințele. Vorbim despre tuneluri dar ne fuge faleza de sub picioare. Dezbatem povești despre pasarele futuriste și trotuare încălzite dar nu prea avem căldură și apă caldă/rece în apartamente. Am redefinit noțiunea de mall și am botezat astfel o galerie comercială cu față de small. Plătim în mod ilegal două taxe de ecarisaj dar cîinii ne fugăresc în continuare prin oraș. Se laudă edilii că au repornit economia locală dar investitorii se opresc la Brăila. Așteptăm marii investitorii dar ne trezim cu niște chinezi care vor să ne construiască ghetouri. Ne fălim cu o parcare și cu niște blocuri sociale de carton, în timp ce alții construiesc clădiri moderne și complexuri de zeci de milioane de euro. Îl așteptăm pe Moș Crăciun dar nu suntem în stare să aprindem cîteva beculețe și să montăm niște ghirlande. Avem o mulțime de politicieni dar nici măcar cu unul nu ne putem lăuda. Avem, cică, o grămadă de corupți, dar cei mai mulți ne zîmbesc de la televizor și nu de la camera de vizită. Ne spunem mare oraș dar începem să semănăm cu o mare comună.
Concluzia anului îi aparține lui Dorel: trăim într-un oraș strîmb în care nu încap prea multe linii drepte
-->