Ne place sau nu, Nicușor Ciumacenco (PNL) și Ionuț Pucheanu (PSD) sînt candidații la primărie ale celor mai puternice partide de pe actuala scenă politică (ambele situate undeva între 30 și 35 %, cu un ușor avans pentru PSD). Și cu cele mai mari șanse de a ocupa fotoliul de primar.
Desigur, în scenă mai sînt cîțiva vidanjori, iar un joc de glezne (unul subțire după părerea mea) ar mai putea veni din partea lui Marius Stan. Teoretic Stan mai poate spera (ar fi și singura posibilitate de a candida cu ceva șanse) ca PSD-ul și UNPR-ul să bată palma la nivel național și el să fie candidatul comun al celor două partide la Galați. Un scenariu puțin probabil, care ar dezavantaja mult PSD-ul și care ar conveni de minune PNL-ului.
În atare condiții, deși acum ceva timp acest scenariu era puțin probabil, se pare că bătălia pentru primărie se va da între doi tineri, restul dinozaurilor rămînînd să privească sau să dirijeze din culise.
OK, vom avea parte de doi candidați tineri și fără prea multe bube. Dar este suficient atît?
Nicușor Ciumacenco nu duce lipsă de notorietate, ba chiar în ultimele sondaje avea un scor mai bun decît al partidului. O mare problemă va avea în felul în care va gestiona lupta cu dinozaurii din partid (alde Dobre, Toader). Dacă îi va trimite la culcare, există riscul de a pierde o parte din membri de partid, dar va puncta decisiv la capitolul imagine publică. Dacă n-o va face, va fi asimilat cumva cu ei și riscă să piardă procente importante. Poate și meciul. Deci întrebarea e: va demonstra Ciumacenco faptul că e liderul PNL sau se va spune că i s-a permis să candideze pentru că a fost cea mai bună variantă la momentul respectiv?
De altfel, viitorul lui Ciumacenco va depinde mult de felul în care simbioza PDL – PNL se va transforma, devenind un fel de metamorfoză.
Punctele slabe ale lui Ciumacenco țin de istoricul politic. Este acuzat de traseism (a fost membru în PNȚCD, apoi PSD, a candidat ca independent, apoi a trecut la PDL pentru ca acum să fie vîrful de lance al peneliștilor) și de faptul că atunci cînd a fost viceprimar a stat cuminte în umbra lui Nicolae, adică a fost moale și n-a făcut mare brînză.
Ionuț Pucheanu e încă la capitolul iepuraș politic. Scos de către Dan Nica din jobenul Ecosalului, Pucheanu e încă o mare necunoscută și evident e cu mult sub procentele/potențialul PSD-ului.
Teoretic, ai fi tentat să crezi că băiatul ăsta n-are prea multe șanse. Dar asta ar însemna să subapreciezi “capacitatea” PSD-ului la Galați, chestiune care de-a lungul timpului s-a dovedit fatală pentru naivii care au comis-o.
Practic, Pucheanu trebuie să crească (ca-n poveste) astfel ca în cîteva luni să ajungă să aibă procentele pesedeului. Și-atunci iepurașul devine candidat pe bune și se poate bate cu șanse reale la fotoliul de primar. De altfel, Pucheanu a fost selectat/ales ca și candidat (au mai fost în cărți Humelnicu și Enache) pentru că se potrivea cel mai mult profilului de Făt – Frumos pe care și-l dorește electoratul în momentul de față.
Greii din PSD au înțeles că pentru a avea o șansă cît de cît trebuie să stea la cutie și să trimită la înaintare pe cel mai “nepătat”, scuzați eufemismul, dintre ei. Însă misiunea lui Pucheanu pare “mai imposibilă” decît a lui Ciumacenco. Fără greii din PSD, Pucheanu nu numai că n-are nici cea mai mică șansă, dar se poate apuca liniștit de colectarea selectivă a deșeurilor. Cu ei în apărare, nu prea are cum să scape de imaginea de iepuraș, devenind într-un scenariu optimist un fel de vîrf înpins al dinozaurilor roșii. Numai că din poziția asta Pucheanu trebuie să fie extrem de recunoscător, să-și bea apa de trandafiri la timp și să meargă repejor să facă nani, la primul căscat mai serios al lui Nica.
Departe de a fi candidații ideali, Pucheanu și Ciumacenco par a fi totuși cele mai bune variante pe care le-au avut gălățenii în ultimele două decenii. Îmi mențin părerea că Durbacă, Nicolae și Stan au transformat Galațiul într-un film horor, cu accente tragico-grotești.
Problema e dacă băieții ăștia doi sînt ei înșiși sau sînt doar avatarul făcătorilor lor. Sau măcar dacă vor fi lăsați să devină. Pentru că dacă ei își vor juca rolurile ca la Teatrul de păpuși, chiar dacă sforile vor fi mai mult sau mai puțin vizibile, înseamnă că gălățenii trebuie să dea în mintea copiilor pentru a pune ștampila pe astfel de păpuși.