Şi viceprimarul Nicuşor Ciumacenco este preocupat de fenomenul maşinilor părăsite care zac înţepenite în parcările din oraş sau în faţa blocurilor. Dar asta nu înseamnă că a şi găsit soluţii pentru a rezolva această problemă. Deocamdată se limitează să constate fenomenul. Şi îl constată o dată, după care îl constată şi a doua oară, de zici că vrea să se lase de stomatologie & viceprimărie şi să devină agent constatator.
Ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, Nicuşor Ciumacenco a admis că numărul rablelor auto din Galaţi este enervant de mare, dar că municipalitatea nu dispune deocamdată nici de bani şi nici de bani care să poată debarasa carosabilul ocupat deamboulea de hoaştele pe patru roţi. “Acum avem o singură echipă care strînge maşinile părăsite din oraş. Este insuficient dacă ţinem cont că există sute de maşini abandonate de proprietari. Dar în acest moment bugetul nu ne permite să formăm mai multe echipe. În plus, şi formalităţile de ridicare a maşinilor sînt destul de greoaie. Încercăm, însă, să ne descurcăm cu posibilităţile pe care le avem…”, a spus viceprimarul Ciumacenco.
Într-o duminică, după cum singur s-a lăudat, Ciumacenco s-a dus să numere rablele din oraş. Şi cică a poposit în Ţiglina II, unul din cartierele fruntaşe la producţia de rable pe metrul pătrat. Deşi nu-i absolvent de Matematică, Ciumacenco s-a descurcat cu număratul maşinilor, în sensul că la urmă nu i-a dat cu virgulă. Să-l ascultăm: “Pe o rază de 15 blocuri am numărat nu mai puţin de 26 de maşini abandonate. E foarte mult şi îmi imaginez că astfel de situaţii se întîlnesc şi în alte cartiere din Galaţi.”
Este bine că viceprimarul Ciumacenco s-a apucat să ne numere rablele. Asta putem s-o facem şi noi, cetăţenii, chiar pe bază de voluntariat. Ciumacenco recunoaşte că municipalitatea nu poate face mare lucru pentru a duce hoaştele la REMAT. În concluzie, trebuie să aşteptăm ca rablele din parcările Galaţiului să dispară pe cale naturală, să se dezintegreze precum deşeurile. Problema este că acest proces dezintegrare, din cîte am văzut prin spoturile publicitare ecologiste, poate dura şi 600 de ani.
