România nu mai are mari actori, pentru simplul motiv că, în România, nu se mai fac filme mari. Degeaba ești tu un bun violonist, dacă toată viața ta vei cînta doar în corul școlii, cel mult la o nuntă din sat. La fel, degeaba ești un extraordinar fotbalist dacă ajungi să driblezi doar duminica, la matineu, în meciurile din Liga a II-a.
Un actor rămîne în conștiința publică dacă face un rol mare. Iar un rol mare nu îl poate face decît într-un film mare, de anvergură, de care să își amintească lumea și peste 20 de ani, de pildă. Regretații Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică, Ilarion Ciobanu și Colea Răutu au devenit mari actori nu doar datorită imensului talent cu care au fost înzestrați de la natură, ci și pentru că au avut norocul să joace în filme de referință, pe care eu, personal, le-aș revedea cu plăcere și astăzi, pentru a 15-a sau a 16-a oară. Astăzi nu se mai fac filme în România, absolvenții de Teatru fiind nevoiți să joace în reclame sau în șouri/telenovele dubioase, pentru a avea din ce trăi.
Actori din Farmacia-Inimii-Catenaaaaa
Săptămîna asta a mai murit un actor, Emil Hossu. Avea 70 de ani și părea în putere. S-a dus într-o clipită, de parcă ar fi fost victima unui accident rutier. Evident, ca și la moartea lui Ștefan Iordache sau a lui Ilarion Ciobanu, s-au trezit tot soiul de actori de bulevard să constate că, vezi-Doamne, “sîntem din ce în ce mai puțini”. Actori de mîna a paișpea, de genul lui Mircea Diaconu, Alexandru Arșinel sau Stela Popescu (ultimii doi fiind clienți ai Farmaciei Inimii Catena), s-au grăbit să deplîngă dispariția lui Emil Hossu. Ok, înțeleg gestul, atîta vreme cît este unul colegial, de transmitere a condoleanțelor pentru moartea unui confrate. Dar să începi cu texte ieftine că, iată, marii actori dispar unul cîte unul, iar din spate nu vine nimic, mi se pare deja prea mult.
Păi, cînd o să moară maestrul Radu Beligan sau extraordinarul Victor Rebengiuc (să le dea Dumnezeu sănătate amîndurora!) ce o să mai spună papagalii ăștia care joacă de ani de zile degeaba teatru? Că au rămas singuri pe Pămînt, că sînt condamnați să stingă ei lumina la Notarra, la Teatrul de Comedie ori la Teatrul Național?