Ok, înțeleg: te-ai străduit din greu, apoi te-ai rugat la Dumnezeu cu lumina stinsă, să nu te vadă nimeni, după care ai dat din nou din cur, și iarăși ai invocat divinitatea pentru ca soția ta să rămînă însărcinată. Și ai ajuns tată, băi țărane! Nevastă-ta a născut, tu te-ai dus ca prostul la maternitate (nu la aia din Giulești, slavă Domnului), și cu asta s-a cam terminat misiunea ta prenatală, ca să zic așa.
În proporție de 124%, bărbații se duc să se facă pulbere după ce au devenit tați. Și îi vezi cum se laudă cu copilul lor, pe care abia dacă l-au zărit preț de 2 secunde. Se cacă pe ei în cîrciumi în timp ce dau de băut la toți ratații, mîndrindu-se cu faptul că “am fată” sau, după caz, “am băiat”. De parcă ar fi meritul lor că au fată sau băiat. Acești dobitoci deveniți tați peste noapte dau de băut la toți necunoscuții de la mese, neașteptînd în schimb decît banalul “Să-ți trăiască!”. Iar ca bonus, “Sigur o să semene cu tine!”.
Păi cînd femeia, nevasta, soția ta stă ruptă-n două de cezariană sau abia își mai trage sufletul după o naștere pe cale naturală, tu, țărane coclit, te duci să cari butoaie de bere în tine, lăudîndu-te cu munca ei? Te dai mare și rotund cu faptul că peste 3-4 zile o să treci copilul pe numele tău, de parcă asta ar fi principala ta problemă, ecuația pe care nu știi cum să o rezolvi, dilema din care nu știi cum să ieși.
Încă nu m-am decis ce tratament ar trebui aplicat acestor cocliți deveniți tați: un genunchi în bărbie sau un dos de bîtă de base-ball în scăfîrlie?
