La început, vestea ca Oțelul să joace la Galați, pe stadionul Dunărea, meciurile din Liga Campionilor s-a născut cumva din entuziasmul general generat de cîștigarea titlului de campioană la fotbal. Părea ca un vis, din ciclul “Cum ar fi, dac-ar fi”. Mulți au zis că e o utopie, că nu se poate moderniza un stadion de Liga Campionilor în doar trei luni, că știți cum sînt românii cînd vine vorba de pus osul la treabă. Apoi, știrea în sine părea că a căpătat consistență, că dacă chiar se vrea cu adevărat, în ciuda timpului scurt, s-ar putea face din stadionul Dunărea o arenă care să poată fi omologată pentru meciurile din Liga Campionilor. În ecuație au apărut nu știu ce constructori chinezi, care au ridicat un hotel de 20 de etaje în doar șase zile. Astăzi (miercuri), de la ora 11.00, am înțeles că se va înființa nu’ș ce Comisie (Primărie-Oțelul-ArcelorMittal), care va analiza problema.
Personal, nu știu cum se va termina această poveste cu stadionul Dunărea, dar știu că dacă s-ar reuși modernizarea acestei arene ar fi cel mai bun lucru care i s-a întîmplat Galațiului în ultimii 20 de ani. Bine, exceptînd performanța istorică realizată de Oțelul prin cîștigarea titlului, despre care cred că o să se vorbească în oraș și peste 100 de ani.
Dacă Oțelul ar juca la Galați, nu că stadionul ar fi arhiplin, ci cu siguranță vor rămîne încă 20.000 de oameni afară. Vor dori să vină să vadă meciurile Galațiului și cei din Brăila, din Constanța, din Vrancea, poate chiar și din București. E logic să fie așa. Cine nu ar fi interesat să vadă un meci Oțelul-Barcelona, de pildă? Galațiul ar reuși să atragă mulți turiști (chit că doar pentru 1-2 zile), să îi facă să lase bani buni aici în oraș (cazare, mîncare, băutură, suveniruri etc), care apoi vor povesti la rîndul lor rudelor (prietenilor) ce și cum au văzut în Galați. Bun, poate că vor zice că au văzut mulți maidanezi pe străzi. De acord, dar mai sînt și altele de povestit, nu doar de cîini și pisici maidaneze.
Acum e momentul… să nu se facă iarăși nimic
Și dacă ar pune prețul de 1 milion de lei vechi pentru un bilet la meciurile din Liga Campionilor, lumea nu cred că s-ar uita la bani, ar da oricît ca să fie în tribune. Cel puțin suporterii adevărați, mă refer la cei care susțin echipa de ani de zile, care au însoțit-o în deplasările prin țară, care așteaptă de o veșnicie să trăiască visul de a-și vedea echipa favorită jucînd în Liga Campionilor. Prin urmare, clubul Oțelul ar avea încasări pe măsură. Dar mai este ceva. Stadionul va rămîne Galațiului, și vorbim despre un stadion la cele mai înalte standarde, care va putea fi apoi folosit și de alte echipe (contracost, evident), pe care se vor putea organiza spectacole adevărate. Căci mult mai repede acceptă o trupă mare de rock sau de dance să vină să cînte pe o arenă pusă la punct (cu toalete moderne, locuri de parcare, acces la multimedia) decît pe un stadion lăsat în paragină, cum s-a întîmplat cu Dunărea.
În concluzie, acesta este un moment care nu trebuie ratat. Căci tot Galațiul ar avea de cîștigat de materizalizarea acestui proiect, nu doar Oțelul sau Marius Stan. Dar tare mi-e teamă că, așa cum se întîmplă de ani de zile în Galați, vor trece trei luni pînă ca, sanchi, “factorii de decizie ai orașului” să cadă de acord ce firmă va da primul tîrnăcop pentru modernizarea stadionului Dunărea.
