În decembrie 2003, Dan Lilion Gogoncea mă amenința că o să mă dea afară din județ. Pe vremea aia, Gogoncea era președinte al Consilului Județului (CJ) Galați și ditamai baronul local, iar eu scriam la Monitorul de Galați. Au trecut 8 ani de atunci. Gogoncea este tot în CJ Galați, iar eu, Iulian Grosu, sînt tot în Galați. După 8 ani, l-am sunat pe fostul baron local Gogoncea ca să discutăm amical, căci doar nu avem nici averi, nici funcții și nici amante de împărțit. A durat vreo trei zile pînă am reușit să îl prind pe Gogoncea pentru o discuție liberă, din care nu era musai să iasă un interviu. Și am stat de vorbă cam o oră și 10 minute. Mult, extrem de mult în vremurile astea tîmpite, cînd toată lumea aleargă de nebună pe străzi. Gogoncea mă aștepta în biroul său elegant de la Camera de Comerț. Era joi, 20 septembrie 2012. “Iuliane, dacă ai venit ca să facem un interviu cu privire la activitatea mea de la Cameră, cred că știi că eu nu mai sînt președinte de un an și ceva”, a ținut să precizeze Gogoncea. Știam, cum să nu știu, că doar și eu citesc ziarele, ce dracu. Și oricum nu mă interesa pe mine ce ciorap împletesc ăia la Camera de Comerț. Eu eram curios să aflu ce anume l-a determinat pe Gogoncea să accepte, la 59 de ani, să fie pe lista de simpli consilieri județeni (din partea USL, evident), adică să devină un banal ridicător din mînă la ședințele CJ Galați. El, Gogoncea, care timp de patru ani a fost ditamai președintele CJ Galați, omul care avea puterea să schimbe anotimpurile între ele dacă și-ar fi propus lucrul ăsta, să fie un nimeni în plenul CJ?! Hai, dacă ar fi prins un post de vicepreședinte sau măcar jobul de country manager al CJ Galați, era o minimă consolare pentru Gogoncea. L-am mai întrebat pe Gogoncea și ce mai știe despre trăsurile alea pe care a insisitat să le cumpere, în 2004, cînd era președinte al CJ. La fel, i-am spus că îmi place cum plutește astăzi Pînzarul Moldovenesc pe Dunăre. În cele 70 de minute de pălăvrăgeală, am descoperit un Gogoncea la fel de determinat, cu simțul umorului la el, dar cumva blazat, împăcat cu faptul că vremurile lui au apus. Din tot dialogul cu Dan Lilion Gogoncea, iată mai jos cîteva dintre pasajele care mi s-au părut mie mai importante.
Gogoncea: “Mă duce prea mult capul ca să fiu subalternul cuiva”
“Adevărul este că nu am vrut să candidez pentru CJ. Nu mă interesa să fiu nici consilier județean, nici vicepreședinte, nici măcar președinte. Eu aveam și am în continuare alte preocupări. La Cameră, la Bursă, în mediul de afaceri. Dar am acceptat să fiu trecut în lista PSD… mă rog,USL, pentru CJ Galați… la rugămintea domnului președinte Bacalbașa. Dumnealui a insistat să fac parte din echipa sa, așa că am bătut palma. Cred că Bacalbașa are puterea să facă lucruri bune pentru județ. Să nu uităm că el a fost timp de 12 ani consilier județean, ceea ce nu e puțin. Eu am să îl ajut oricînd îmi va cere ajutorul. Uite, am aici pe masă 30 de proiecte la care lucrez. Vreau să fiu pregătit atunci cînd va veni vremea să le implementăm. De exemplu, acum lucrez la reamenajarea Pădurii Gârboavele. Cu locuri de agrement, cu bază de hipism, cu grădina zoo, cu tabere pentru copii… Da, cu tabere pentru copii, pentru că eu cred că fostele tabere școlare ar putea avea din nou succes dacă vor fi bine administrate și bine puse în valoare. Mulți dintre tinerii care au fost, înainte de 1989, în tabăra de la Gârboavele cred că și-ar trimite copiii aici, numai să vadă că sînt condiții bune de stat, să aibă elevii unde se relaxa și ce învăța. Iar costurile să fie rezonabile”
“Nu mi-a trebuit mie postul de country manager la CJ. Și vrei să îți spun de ce? Pentru că asta ar fi însemnat să devin funcționar public. Să renunț la toate activitățile mele de la Cameră, de la Bursă, etc. Eu nu pot să fiu funcționar public. Am jurat în 1990 că nu am să mai lucrez niciodată la stat. Și nu am mai lucrat. Nici cînd am fost parlamentar, între 1992 și 1994, nici cînd am fost președinte la Consiliul Județean nu am fost funcționar cu mînecuțe albe. Da, eram plătit de la bugetul statului, dar aveam calitatea de ales, eram ales de cetățeni… Eu cred că dau un randament infinit mai bun atunci cînd manageriez proiecte, cînd vin cu idei, cînd atrag bani… În plus, eu nu aș putea să fiu subalternul cuiva, să stau la mîna cuiva să îmi lărgească el lesa cît vrea și cînd vrea. Mă duce prea mult capul ca să fiu subalternul cuiva”
“Nu vreau să comentez prea mult activitatea succesorilor mei la șefia CJ Galați. Cred că atît Eugen Durbacă, cît și Eugen Chebac au făcut atît cît au putut și cît au înțeles ei că trebuie să facă. În orice caz, atît Durbacă, cît și Chebac au avut mai mulți bani la dispoziție comparativ cu mine, pe perioada cît au fost președinți la CJ. Aș remarca doar faptul că imediat după ce nu am mai fost președinte, mare parte dintre proiectele demarate de mine la CJ au fost stopate. Nu zic că este vina lui Durbacă, doar constat. E drept că fiecare vine cu viziunea lui, cu felul său de a conduce… ”
“Trăsurile alea, că m-ați rupt în două voi, presa, cu acele calești, nu reprezintă deloc o investiție inutilă. Problema este că nu a fost exploatată așa cum trebuia. Cei care au venit după mine nu au marjat deloc în această direcție. Și hai să îți spun ceva: caleștile astea nici nu au costat mult. Cred că vreo 400 de milioane de lei cu totul… I-am spus de nenumărate ori fostului primar Dumitru Nicolae să scoatem trăsurile măcar duminica pe Faleză. Să se circule doar pe un sens (sau deloc), iar pe celelalte două benzi să meargă caleștile. Știi ce mi-a răspuns Nicolae? Că nu se bagă, pentru că se sperie caii… Îți dai seama?… Păi, eu am crescut cu caii, iubesc caii, sînt familiarizat cu comportamentul lor. Poate că noul primar, Marius Stan, va fi mai receptiv la unele idei benefice comunității. Despre Herghelia de la Tulucești, pe care am ridicat-o în mandatul meu la CJ, nu se mai aude nimic. Moare încet, dar sigur. Păcat, mare păcat… Iar cu Pînzarul Moldovenesc, aceeași poveste. În 2004, a costat 8 miliarde de lei, adică nici 200.000 de euro. O nimica toată pentru bugetul CJ. Dar voi, ziariștii, numai despre bani vorbeați. Că uite, domn’e, pe ce aruncă banii baronul local Gogoncea. Nimeni nu a vrut să gîndească în termeni macro, de perspectivă. Cum vrei tu să atragi turiști în Galați dacă nu le poți oferi nimic? Ce să vadă, ce să viziteze turistul străin care vine în Galați? Muzeu de Artă Vizuală s-ar putea să nu mai avem, faleza e așa cum e… Pînzarul Moldovenesc a plutit pînă la Marea Neagră, dar a scris cineva despre asta? Parcul de Soft, care a fost făcut tot în mandatul meu, se dovedește a fi o investiție bună, dar în 2004 voi scriați că este Parcul de Moft al lui Gogoncea, al lui Adrian Năstase, al PSD. Nu mă laud, dar dacă nu insistam să iau vechea Casă alui Ceaușescu și să o renovez, Consiliul Județean Galați nu avea nici astăzi un sediu ca lumea…”