Aurel Stancu, cel care a reușit să cumpere un hotel (Hotelul Turist) cu 10 etaje doar din banii strînși ca ziarist la cotidianul “Viața liberă”, s-a decis să candideze în alegerile parlamentare. Așa, fără să fi pierdut vreun pariu cu cineva. Pur și simplu a fost ideea lui. Aurel Stancu vrea să devină senator din partea Partidului Poporului Dan Diaconescu taman în colegiul în care candidează și Eugen Durbacă. După ce s-a lăsat de scris la Viața liberă și s-a făcut patron de televiziune fără telespectatori (RTV), Aurel Stancu atacă acum băncile Parlamentului României. Ce anume l-a determinat pe Stancu să candideze? Nu știu, încercați și voi să înțelegeți ceva din interviul de mai jos, pe care Aurel Stancu a avut amabilitatea să mi-l acorde luni, 15 octombrie 2012.
Iulian Grosu: Cum anume v-a venit ideea să candidați? A fost greu, a fost ușor să vă decideți?
Aurel Stancu: Iuliane, după 24 de ani în care am slujit societatea civilă, cu destule rezultate bune, zic eu, am decis să trec și de cealaltă parte a baricadei. M-am săturat să tot stau pe margine și să spun că aia nu e bună, că aialaltă nu merge, că sîntem în prăpastie și așa mai departe. Vezi tu, acum 15 ani am scris cîteva articole despre un mare fotbalist de la Oțelul, în care îl desființam pe bietul jucător. La un moment dat, cineva mi-a spus: domnule Stancu, dacă tot ești așa de priceput să critici, de ce nu vii să dai tu cu piciorul în minge, să vezi cum e. Și am fost pe stadion, pe Oțelul, ca să execut o lovitură de la 11 metri. Am tras tare, cu forță, cît am putut eu, și nu doar că nu am nimerit poarta, dar am luat și vreo două brazde de pămînt din gazon. Atunci am înțeles că nu e suficient doar să critici, trebuie să te și implici. Mi-au ajuns 24 de ani de criticat, acum a sosit momentul să fac ceva concret.
Iulian Grosu: Bine-bine, dar din partea Partidului Poporului, partid care pare un soi de glumă proastă?
Aurel Stancu: Hai să îți spun un secret. De 12 ani încoace trag partidele de mine ca să candidez. Dar am refuzat cu îndîrjire. Și acum, în 2012, au venit de la toate partidele ca să îmi propună să candidez din partea lor. Da, au venit și de la PSD,și de la PDL… Nu dau nume, cine anume mi-a propus, dar să știi că discuțiile s-au purtat la cel mai înalt nivel. De ce am ales Partidul Poporului? E simplu: nu a mai fost niciodată la guvernare. Măcar din acest motiv merită încrederea mea și a alegătorilor, căci eu, unul, m-am săturat să văd aceiași și aceiași indivizi îmbîcsiți perindîndu-se la putere. Cînd am văzut că PSD Galați propune fix aceiași candidați ca și în 2008 am zis că nu mai pot sta cu mîinile în sîn. Dacă ei pot ajunge din nou parlamentari, de ce nu aș reuși și eu. Și mi-am ales un colegiu electoral important, muncitoresc, este vorba despre Colegiul nr. 4,acolo unde acum 4 ani a ieșit senator Marius Necula.
Iulian Grosu: Adică vă veți lupta cu Eugen Durbacă.
Iulian Grosu: Nu vreau să par lipsit de modestie, dar să știi că eu l-am ales adversar pe Durbacă. Am vrut să merg în colegiul unde candidează el, să mă lupt cu el. Nu mă sperie Durbacă, nici mașinăria lui de partid… Eu știu ce pot și cred că am șanse să cîștig. Acum depinde dacă o să mă vrea și electoratul. Că dacă lumea nu o să mă voteze, asta e: o să mă întorc la activitatea mea, la televiziune, să fac ce am făcut și pînă acum.
Iulian Grosu: Ca senator, veți fi un simplu ridicător de mînă în plen. Că dacă o să faceți opinie separată față de partid, veți fi dat imediat afară.
Aurel Stancu: Greșești, nu am să fiu un om de paie în Parlament. Se pot face multe ca parlamentar, important e să vrei și să ai idei. E adevărat că trebuie să ai și susținere, dar eu cred că voi reuși să atrag în jurul meu și alte voci pentru a promova binele pentru cetățeni. De altfel un alt motiv pentru care candidez este că vreau să aflu cum naiba se face că, deși țara asta are oameni minunați, deștepți și muncitori, de 24 de ani ne zbatem în aceeași mocirlă. Vreau să aflu ce resorturi îl împiedică pe un politician să fie cu adevărat în slujba cetățenilor care l-au ales…
Iulian Grosu: Mie îmi pare că faceți un fel de experiment, că vreți să ajungeți în Parlament dintr-o ambiție personală, ca și cum ați vrea să scrieți o carte și mergeți să vă documentați la fața locului.
Aurel Stancu: Iuliane, ce carte să mai scriu eu, care am zeci de titluri de carte publicate? Unii m-au acuzat că pentru bani vreau eu să ajung senator. Nu, nu o fac nici pentru bani, nici pentru faimă. Păi, ce faimă să îmi mai aducă mie Parlamentul, cînd eu tocmai am fost publicat în America și se estimează că voi fi tipărit într-un tiraj de 1 milion de exemplare în toată lumea.
Iulian Grosu: Apropo de bani, cît anume ați dat ca să fiți nominalizat drept candidat la alegerile parlamentare?
Aurel Stancu: Poftim?! Eu să dau bani?! Nu am dat nici un leu. Cu Dan Diaconescu nici nu am vorbit vreodată în viața mea. Discuțiile s-au purtat la nivel local, dar nu doar cu Eugen Chebac și Picu Roman, ci cu un om de afaceri aflat cumva deasupra lor. Și chiar dacă mi s-ar fi cerut bani, nu aș fi acceptat să plătesc nimic. În plus, de unde dracu să le dau eu bani, în condițiile în care nu am achitat de trei luni de zile salariile la RTV? Mîine o să încerc să plătesc salariile, după care o să vedem și cum rămîne cu candidatura mea…
Iulian Grosu: De ce, e posibil să vă răzgîndiți?
Aurel Stancu: Nu știu. Acum e sigur în proporție de 99% că voi candida, dar mai e un procent de 1%. Vom vedea, mai sînt două săptămîni pînă la depunerea oficială a candidaturilor.