Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am aflat legat de psihologia poliţistului, atît de la un psiholog din branşă, cît şi de la alţi cunoscuţi care au intrat în contact cu serviciul de resurse umane al MAI, este acela că semele, trăsăturile generale ale acestuia sînt aproape identice cu ale infractorului, doar că ele sînt puse în folosul comunităţii şi nu al fărădelegii. Mi se pare şi logic să te aperi de lup folosind un cîine, adică un lup dresat şi niţel schimbat la păr, de care trebuie totuşi să-ţi păzeşti mîna când îi dai de mîncare, în loc să te bazezi pe cine ştie ce berbec, fie el şi abonat la sala de culturism pentru încornoraţi şi poligonul de trageri cu căcăreze.
Caracterul de pistolar al lui Toader Teodoru, poliţistul din Oancea care s-a descărcat de tot inventarul de muniţie pe-o lună în numai cîteva secunde şi într-o singură ţintă cap-piept-brâu-picioare, a fost însă aplaudat acum patru ani, cînd a prins hoţul de cai din Cavadineşti. Cu toate că lumea-i uită numele în acel context – şi asta datorită lapidarităţii comunicatelor de presă ale IPJ, menite să ajute la premierea ştabilor din conducere în locul trăpaşilor de prin comune – Teodoru a fost cel care a rezolvat situaţia jenantă a trei poliţai înfruntaţi de-un hoţ c-un cuţitoi. Prin procedura simplă şi eficientă a lui “Stai că trag!”, foc în plan vertical şi foc la gioale. Cred că de-atunci mulţi colegi de-ai lui l-au urît în secret, ei fiind doar abonaţi la burtoacă, scuipaţi de ţigani la descinderile după pui furaţi, incapabili să-şi găsească pereche unicului neuron pentru o sinapsă eficientă anchetei, dar foarte încîntaţi şi resemnaţi de atenţiile în benzină, topuri de hîrtie de scris şi alte asemenea pe care bizonii au ajuns să le considere naturale pentru rezolvarea unui caz.
Pe de altă parte, în apărarea decedatului sar mulţi, admiraţie de înţeles dacă te gîndeşti că Ciprian Muşat a avut sînge-n vene să-şi caute norocul dincolo de graniţele comunei în care nu găseşti localnici destoinici nici cât să-ţi ajungă de-un primar şi-un vice, ultimii aleşi fiind pensionari “reveniţi la vatră”. Mai mult, cei cîţiva metri de centru constau în două baruri şi-un marcaj continuu pe mijlocul şoselei cu trotuare lipsă, indicaţie clară să nu opriţi acolo că n-aveţi ce vedea. Sînt absolut convins că din “bemveul” unui figurant care a muncit necalificat în Italia n-au cum să răsune vreun concert de Franz List şi nici măcar vreun Elton John pentru siesta de prânz. Dar cîţi din galeria de balcoane a pensionarilor în maiou n-ascultă tot manele sau alte asemenea dolănesciano-sinulesciene? Şi chiar credeţi că unul care a tînjit ani de zile la o căruţă cu un cal măcar stă, neavând permis, s-aştepte un şofer de fiecare dată cînd vrea să-şi legene… lanţul gros în rabla de fiţe?
Prin urmare, dacă te uiţi cu atenţie la context, fiecare personaj avea tarele, calităţile şi dintele său contra celuilalt. Victima îşi depăşise condiţia şi se fălea cu asta în faţa unora de teapa lui, la urma urmei, ce n-aveau atâta sînge în instalaţie încât să-şi ia viaţa în mâini. Acuzatul era cîteva clase peste media de curaj şi iniţiativă a miliţianului obişnuit., dar îl cam luase valul autosuficienţei specifice branşei plus lehamitea de toţi parveniţii. Şi i-a golit primului instalaţia atât de sânge, căt şi de viaţă, într’un final.
Chiriloaie e la baie!
Şi totuşi, cine e vinovat fundamental pentru asemenea derapaje dacă cetăţenii sînt cum sunt? Victor Chiriloaie, spune despre Muşat că era băiat săritor, iar el, fratele şi sora lui, muncind toţi peste hotare, îşi întreţin mama rămasă singură. Tot el mai spune că şeful de post este mai tot timpul în concediu de odihnă sau de studii, iar Teodoru a primit, practic, toate atribuţiile fiind nevoit să intervină la toate cazurile, posibil motiv s-ajungă aşa de stresat. …Iar Chiriloaie, ca primar şi ordonator de credite, n-a avut nimic contra practicilor şefului poliţiei locale, deşi toată lumea ştie că actualul primar, fost purtător de cozoroc şi el, l-a demis şi pe viceprimar cînd nu i s-a supus! Acum însă se dă mare comentator şi oracol de tipologii umane, precum un balcalbaşă de margine de şanţ rural, campion la vorbe, repetent la fapte.
Dar strigător la cer şi neobservat de cineva e că gălăţeanul ministru Nica, în loc să se agite ca injineru’ picat în laptele brînzit al organelor legii, fluturînd vreun ordin de ministru pentru evaluarea psihiatrică imediată a tuturor potenţialilor trăgători de elită de la 1/2 m de contribuabil, tace mai complice ca inginera Abramburescu la reducerea salariilor profesorilor. Şi-ncaltea dascălii nu poartă arme la ore, da-s obligatoriu verificaţi anual la mansardă. Dacă nu-ţi verifici tehnic maşina, ţi-o iei imediat la buzunar cu nişte sute bune şi-ţi mai ridică şi certificatul de înmatriculare. Dar un poliţist fără ITP la cerebel se poate? Din ’99 când a terminat Cîmpina pană acu’?! Gîndiţi-vă că baiatul ăsta era totuşi peste burtoşii şi agramaţii obişnuiţi de pe la rurale, slăbuţ, ochelarist, mai prinsese şi cîte-un hoţ şi deocamdată nici nu l-a turnat careva c-ar fi avut mîna lungă sau IQ-ul scurt. Vă daţi deci seama la ce vă puteţi aştepta când se “defectează” un Garcea model clasic?
Nica, se aude? Fă ceva! C-altminteri va trebui să oprim la semnalul agentului în poziţia regulamentară, cu mîinile pe volan, dar şi cu motorul pornit, maneta în viteză şi piciorul atent poziţionat deasupra acceleraţiei. Că nu se ştie niciodată cât de “apreciaţi” putem fi pentru arta conversaţiei de către o şapcă posibil aşezată peste capul gol.