Mă, de ce să nu recunosc, nu arată rău deloc, în ciuda faptului că vîntul puternic i-a zburat chelia bătrînului Trabant, iar acum, după cum se vede, el se prezintă fix ca o pulpă belită. Aşadar, acestui mic Lamborghini Murcielago cu număr roşu de Galaţi, nu am ce să-i reproşez. Mă gîndesc însă ce dracu o fi fost în mintea proprietarului acestei arătări, şi în afară de cuvîntul nimic nu-mi vine nimic în cap.
Să spargi o trăsură de bani ca să pui coviltir la o căruţă cu patru cai putere înseamnă că ai un simţ al kitsch-ului ieşit din comun. Să-i bagi silicoane în bord şi să-i faci liposucţie prin părţile umflate de rugină denotă voinţă. Dar să pictezi o floricică pe capotă şi să-ţi scrii pe portiere numele firmei, crezînd că astfel vei rupe marketingu-n două, dovedeşte că ai un curaj vecin cu falimentul.
Poate într-o zi am să reuşesc să dau şi peste proprietarul acestui unic exemplar de pe vremea lu’ bunica, care însă a fost tunat ca să arate ca în timpurile lu’ nepoată-mea. Pînă atunci, însă, nu pot decît să-i urez mult succes la aspirat domnişoare de 85 de ani, care dacă-şi dau proteza jos fac cît 14 Pamela Anderson la oral .
