Nu am stat să fac o statistică în acest sens, dar cred că 99% dintre cabinele telefonice ale Romtelecom din Galați sînt distruse, devastate. Și mai grav mi se pare că pînă și proprietarul (Romtelecom) le lasă așa, în paragină, de ani de zile, semn că nu dă doi bani pe ele.
În condițiile în care pînă și ciobanii din Mărginimea Sibiului au telefoane mobile, deși semnalul GSM mai dă rateuri în zonă, e greu de crezut că în ziua de azi, într-un municipiu reședință de județ de la cîmpie, cum este Galațiul, mai există cineva care să intre într-o cabină Romtelecom ca să dea telefon. Sau, sanchi, ca să primească telefon, cum vedeam pe vremuri în filmele lui Sergiu Nicolaescu.
Nu știu voi, dar eu nu am mai văzut de cel puțin 114 ani pe cineva intrînd sau ieșind dintr-o cabină telefonică Romtelecom. Pînă și boschetarii am văzut că le ocolesc pentru că, fiind devastate, nu le mai țin de cald. Și atunci, pentru ce mai sînt tolerate aceste cocioabe în Galați? Nici măcar în categoria „mobilier urban” nu pot fi încadrate, căci sînt sub orice critică. Iar dacă primăria ridică de pe domeniul public mașinile abandonate, acele sicrie pe patru roți, nu văd de ce nu ar proceda la fel și cu aceste cabine care odată, pe vremea lui Ștefan cel Mare, au fost folosite pentru a da telefoane.
