În încercarea sa de a-i convinge pe români că un preşedinte care vorbeşte corect gramatical e superior unuia care îi acuză pe medici c’ar fi scos „amigdalita şi apendicita” din pensionaţii pe caz de boală, prezidenţiabilul Crin Antonescu a trecut şi prin Galaţi. Aici i-a invitat pe profesori la o întrunire, fără anunţuri pe stâlpi, reclame în ziare sau tam-tam prin târg, dar cu o eficientă convocare din om în om, de-a reuşit să umple peste capacitate sala de conferinţe a clădirii din Gradina Botanică.
Ideea lui Antonescu, de a-i invita pe profesori să le explice ce vrea el de la electorat şi ce se aşteaptă el să transmită electoratului cei din mijlocul cărora provine, e bună dacă mă întrebaţi pe mine. Spun că e o idee bună când mă gândesc la anii în care profesorul, preotul şi doctorul satului reprezentau conştiinţele comunităţii şi cuvântul lor atârna la justa lui valoare. Pe de altă parte, când însă mă gândesc că în “33, deşi profesorii n’au fost plătiţi pe vacanţă din cauza crizei, un salariu de învăţător valora o pereche de boi plus un costum de stofă englezească plus întreţinerea unei familii întregi pe o lună, îmi dau seama de ce Antonescu nu prea crede nici el până la capăt în ceea de ce s’a apucat.
„Încercarea pe care o fac eu poate să fie câştigătoare sau nu”, şi-a mărturisit fostul profesor de istorie propriile îndoieli, adăugând că are totuşi „convingerea şi cu speranţa fierbinte că nu voi avea soarta pe care noi (PNL-ul, n.a.) am avut-o la alegerile din ‘90.” Şi-atunci, dacă până şi candidatul are îndoieli, ce-l mână’n luptă? veţi întreba. „Cred foarte sincer că rezultatul acestei bătălii nu se cunoaşte.” Aha: deci nu c’ar avea Crin şanse la locul I, dar poate se împiedică matrozul în drum spre podium. Atunci bine. Poate data viitoare…
Ca notă de culoare, la întrunire, în afară de profesori, în prezidiu, s’au aflat degeaba – ba poate chiar în plus şi dăunător la imagine – şi inginerii VP Dobre şi MR Cristea. Primul a recunoscut că întotdeauna s’a simţit inferior profesorilor şi medicilor care dau toată viaţa lor profesională examene, ca să rămână pe posturi, în timp ce „noi, inginerii, am terminat-o cu examenele când am terminat facultatea”… A omis să spună şi când se vor prezenta totuşi la examenul de conştiinţă în urma căruia poate se retrag de pe scaunele cărora le fac umbră degeaba… MR Cristea (viceprimar al Galaţiului, ştiaţi?!) s’a abţinut de la a scoate vreun cuvinţel fiind foarte „prins” de butoanele mobilului cam toată întâlnirea.
Tablou de campanie cu tinichele incluse
În rest, „intruşi” de genul primarului Oancei cu maşina instituţiei, un arogant tânăr dar gras, cu maşina de la cabinetul senatorului Paul Ichim, şi nişte cărpănoşi care au confundat culoarea galbenă a partidului cu cea a microbuzului şcolar GL-08-CLT, ca să nu vină la oraş pe banul lor.
Şi stai atunci şi te’ntrebi: dac’ai fi un tip finuţ, cu şcoală, cam aerian şi nepunctual la şedinţele din Parlament, dar nepătat la dosar şi conturi, avansat în partid pe propriile forţe şi datorită calităţilor prea evidente ca să poţi fi dat la o parte, cum ai putea „s’alergi’n zbor” spre prima funcţie’n stat cu asemenea balast de coadă? S’ar putea ca atârnătorii sau varanii din partid, cu limba scoasă de poftă la posturile pe care abia aşteaptă să le ocupe, să nu fie vizibili în ochii electoratului neavizat. Dar cu siguranţă nerăbdarea lor tropăie asurzitor în conştiinţa unui candidat care încearcă din când în când să se privească deschis drept în proprii ochi. Dar, ca şi astăzi, când spune adevăruri dezarmant de general-valabile, nu ştiu de ce am impresia că lui Crin Antonescu i se tulbură privirea.
