Mi se rupe că Traian Băsescu este beţiv, că trage la măsea pînă se pişă pe el. Atîta timp cît poate sta pe picioare şi se poate exprima coerent, fără să mănînce cuvinte sau să se bîlbîie, înseamnă ori că are ficat de cyborg, ori că n-a băut destul. De exemplu, Vadim Tudor nu bea, nu le are cu trăscăul, dar asta nu îl validează sub nici o formă ca fiind un model demn de urmat sau, mai nasol, un candidat de votat. Aşa că între un abstinent dement şi un beţivan de cursă lungă, adică dintre două rele, o aleg pe aia bună, şi anume pe Andreea Mantea.
Eterna greşeală făcută de consumatorii înveteraţi de spirtoase este că îşi aleg prost anturajul. Se înconjoară de aşa-zişi prieteni, care mai devreme sau mai tîrziu îi vor duce la pierzanie. Iar Traian Băsescu nu a făcut excepţie. Nu am înţeles niciodată ce caută Elena Udrea în preajma lui Băsescu. Bun, să admitem că i-a supt-o sau că l-a gîdilat cu limba în străfundul orgoliului, aducîndu-l într-o stare vecină cu Nirvana. Mi se pare puţin, ca nu zic insuficient, pentru a justifica încăpăţînarea cu care Traian Băsescu s-a luptat pentru ca Elena Udrea să aibă funcţii înalte (mai întîi şefă a Cancelariei Prezidenţiale şi apoi ministru al Turismului). Nu mai amintesc şi de Radu Berceanu, care parcă s-a născut ministru al Transporturilor.
Băsescu e genul de om care dacă merge la o nuntă, spre dimineaţă sigur se lasă cu bătaie
Din punctul meu de vedere, un preşedinte nu ar trebui să aibă dreptul decît la un singur mandat. În cinci ani are timp berechet să pună două paie cruce, să-i onoreze pe cetăţenii care l-au votat sau nu. După expirarea mandatului, dacă el şi-a făcut treaba, adică a fost un preşedinte benefic, el poate ieşi în campania electorală la braţ cu cel pe care îl consideră potrivit pentru a fi urmaşul lui, pentru a transmite oamenilor mesajul “Votaţi-l pe nenea ăsta, exact cum m-aţi votat pe mine. Eu garantez pentru el, este cel care poate duce mai departe lucrurile începute de mine”. Asta ca să existe continuitate, mă-nţelegi? Dar dacă în timpul mandatului său preşedintele a fost malefic, atunci nu mai are rost să candideze, căci oricum lumea s-a săturat de prostiile lui. Prin urmare, repet, eu militez pentru un singur mandat ca preşedinte, indiferent că acesta este Băsescu, Iliescu, Antonescu sau Icsulescu.
Băsescu este conflictual prin definiţie. E genul de om care dacă merge la o nuntă, spre dimineaţă sigur se lasă cu bătaie. Căci sigur va zice el o tîmpenie, va face un gest aiurea sau îi va vărsa băutura în poală socrului mic. Să zicem că Traian Băsescu va cîştiga un nou mandat la Cotroceni. Pun pariu pe 100 de milioane de euro că în secunda doi va face în aşa fel încît să dizolve Parlamentul, să se răzbune pe acel Parlament care i-a trîntit trei guverne (Boc 2, Croitoru şi Negoiţă).
Am ajuns să privim lucrurile cu mînie, să ne comportăm ca nişte tulburaţi fără discernămînt. Nu mai vedem pădurea din cauza copacilor şi ne raportăm la nimicuri existenţiale. De exemplu, eu nu îmi doresc să piardă Băsescu alegerile, pentru că astfel s-ar umple de satisfacţie alde Mircea Badea, Gîdea, Voiculescu şi toate antenele lui de securist coclit. Dar pe de altă parte nici nu vreau ca Băsescu să cîştige, căci asta ar însemna că au cîştigat şi alde Mircea Toader, Mihail Boldea şi Marius Necula, care provoacă scîrbă doar prin simpla lor prezenţă.