Nu mai participasem în viața mea la o bursă a locurilor de muncă. Așa că dacă tot s-a organizat o astfel de bursă astăzi, la Galați, am decis să merg și eu să văd care e treaba. Am zis să fac un reportaj și, în același timp, m-am gîndit că este și o ocazie bună pentru a-mi găsi și eu ceva serios de muncă, să intru în producție, să intru în rîndul lumii, cum se zice. Așa că la ora 11.00 eram în holul Universității Dunărea de Jos, îmbrăcat corespunzător, ca să fac impresie bună.
În holul Universității, zeci de măsuțe. Iar în spatele măsuțelor tot felul de tanti pregătite să te îmbîrlige să depui un CV la ele. Prima m-a acostat o tipă de la ING. Cică dacă vreau să devin consultant financiar. Cum să nu vreau? “Sînt cel mai bun în dat sfaturi pe segmentul financiar, doar că sînt nițel cam scump”, i-am spus doamnei de la ING. S-a uitat la mine ca la un nebun și nu știu de ce m-a întrebat dacă glumesc sau nu. “Nu, nu glumesc, chiar sînt bun, doar că nu mă vede nimeni”, i-am explicat agentei de la ING. La final i-am spus că sînt de la ziar, de la antidotul.ro, și că am venit, vorba aia, să iau pulsul bursei de locuri de muncă. Iar pulsul era la cota de avarie: fix 33 de angajatori veniseră la bursă, care ofereau un total de 271 de locuri de muncă. Păi, Galațiul are nevoie de 271.000 de locuri de muncă, nu doar de 271.
În partea opusă măsuței ING văd standul ArcelorMittal. Ooo, păi eu toată viața mi-am dorit să muncesc în Combinat. Visul meu a fost să lucrez la Uzina Cocso-Chimică (UCC), ca să fiu negru din cap pînă-n picioare. Dar dacă UCC-ul s-a închis, asta este, m-aș mulțumi și cu altceva. Am privit în oferta ArcelorMittal și am văzut ceva de genul “senior project manager”. Perfect pentru mine. Dar cînd să merg să cer un formular ca să aplic pentru acest job, mi-am amintit de o chestie și m-am dus să o întreb pe domnișoara de la stand: “Dar am citit în ziar că domnu’ director Bruno a zis că Combinatul o să se închidă. De ce mai faceți angajări?”. Tipa a rămas blocată: “Poftim?!”.
Aș fi putut fi coleg de muncă cu viceprimarul Florin Popa
Gata, mă lămurisem și cu ArcelorMittal, dă-i încolo de jnapani, că își bat joc de oameni dîndu-le salarii de mizerie. Uite, mai bine mă angajez la firma la care a fost colaborator (sau încă mai este) viceprimarul PSD Florin Popa, căci tocmai am văzut un stand pe care scrie Superquatro Grup. Da, dar să ajung coleg de întreprindere cu Florin Popa? Adică să fiu nevoit să îl văd cel puțin o dată pe zi pe Florin Popa? Nu, mulțumesc, alte oferte mai aveți doamnelor? Da, uite una tare interesantă aici, de la Paneurogal: “operator la fabricarea produselor făinoase” și, un pic mai jos, “ambalator manual”. Aha, deci așa se zice acum la cocător: ambalator manual? Sau stai, stai puțin, că s-ar putea să fie vorba despre ăla care aranjează pîinile în lăzi.
În sfîrșit, m-am mai învîrtit eu pe la cîteva standuri, dar fără să cer informații, apoi a venit o doamnă care mi-a dat un pliant referitor la locurile de muncă în străinătate (tîmplar în Germania nu era pe listă), iar înainte de plecare am mers la măsuța unde un locotenent-colonel al Armatei Române ținea o prelegere în fața a 3-4 băiețași. M-am prefăcut și eu interesat de o carieră de militar și am stat să îl ascult pe nenea în uniformă: “Știți că ofițerul este cel care conduce armata în lupte. E, maistrul militar este cel care se ocupă de repararea și întreținerea vehiculelor de luptă… Dar voi puteți opta și pentru statutul de militar profesionist, angajați pe bază de contract… Uitați, luați un pliant de aici și consultați-l”, le-a explicat colonelul, de parcă s-ar fi adresat unor retardați.
Am ieșit dezamăgit pe ușa Universității. Timp de aproximativ o oră am încercat aproape cu disperare să îmi găsesc un serviciu ca lumea, dar, din păcate, nici piața muncii nu mai este ce era. De pildă, am observat că mulți tineri erau interesați să aplice pentru un post de “frecător de mangal”, meserie în care bănuiesc că erau policalificați.
