Primarul Marius Stan este foarte greu de găsit. Cu excepția parangheliilor de stradă plătite generos de la buget, a cocktailurilor organizate de diverse instituții și firme sau a vizitelor oficiale venite de cine știe unde, Stan nu se arată în public. Cînd nu este în concediu, este plecat cu treabă din Primărie și cînd nu este în Galați, cu siguranță, are ceva de rezolvat pe la București. Dacă este să ne luăm după bîrfele care răzbat dincolo de geamurile Primăriei, edilul este greu de interceptat chiar și de proprii subordonați. Dacă ar fi să-l credem pe edilul șef, el este atît de ocupat încît nu are timp nici măcar pentru a ține audiențe și conferințe de presă. Vrînd-nevrînd, o data pe lună dumnealui aterizează în mijlocul consilierilor locali, prezidează ședința legislativului local și la final răspunde, pe fugă, la cîteva întrebări ale jurnaliștilor. Şi sesizările sau reclamaţiile postate de gălățeni pe site-ul „Domnule primar” îl lasă rece pe primarul liberal Marius Stan. De pildă, din peste 40 de sesizări postate în ultima perioadă, doar opt au primit un răspuns.
Antropofobia salvează primăria
Antropofobia înseamnă frica de oameni și de societate, în general. Nu știm dacă primarul Marius Stan a fost diagnosticat cu așa ceva, dar dacă se preface îi iese foarte bine. Și îl și ajută. Pai dacă ar sta mai des de vorbă cu alde Gheorghe și Ion, lui Stan i-ar fi foarte greu deoarece ar trebui să răspundă la doleanțe gen „vreau butelie și casă”, dar și să explice chestii mai complicate. De exemplu, ce se întîmplă cu garajele demolate, semidemolate, în plan de demolare sau „nedemolabile”, subiect interesant atît pentru posesorii lor cît și pentru ceilalți gălățeni. De asemenea, ar putea fi pus în situația de a povesti ce s-a mai întîmplat cu stadionul promis în campania electorală, pe vremea cînd nu prezenta simptome de antropofobie. Interesant pentru alți gălățeni ar fi să afle de ce s-au păpat bani mulți pe studii de prefezabilitate pentru proiectul de tip Fata Morgana al tunelului pe sub Dunăre. Alții, cîini și oameni la un loc, ar fi lătrat la el pe tema patrupedelor fără stăpîn. Nu în ultimul rînd, cîțiva gălățeni bolnavi de artrită dar cu memoria bună s-ar putea trezi întrebînd de ce nu s-au construit pasarelele peste strada Brăilei cu care edilul șef a început să se laude fără să-l întrebe nimeni.
