Nu vreau să par malițios, dar dacă ar fi să spun că mi-a plăcut ceva din filmele lui Sergiu Nicolaescu, acesta ar fi Gheorghe Dinică. Așadar, mă bucur cumva că a murit Sergiu Nicolaescu, pentru că așa am putut să îl revăd astăzi pe maestrul Dinică în rolurile care l-au făcut celebru pe regizorul Sergiu Nicolaescu.
Norocul lui Sergiu Nicolaescu a fost că a murit într-o zi cînd toată piața media din România era moartă, ca să zic așa, adică în pană de subiecte. Într-o zi de 3 ianuarie, nici dracu nu are ce scrie la ziar, darămite să mai facă și un buletin de știri la tv. Prin urmare, moartea lui Sergiu Nicolaescu a picat la fix. S-au făcut transmisiuni în direct, s-a dat cu breaking news-uri în populație, de parcă ar fi murit dumnezeul filmului românesc.
Triunghiul morții lui Sergiu Nicolaescu
Pentru cititorii mai tineri ai antidotul.ro trebuie să reamintim faptul că Sergiu Nicolaescu a fost un mare regizor doar pentru că el a avut grijă ca în fiecare film al său să joace milioane de oameni. Filmele lui istorice, gen Mihai Viteazul, nu interesează și nu au interesat niciodată pe nimeni în afara granițelor României. Regizorul Sergiu Nicolaescu a supt tone de bani de la bugetul de stat pentru proiectele lui megalomanice atît înainte de 1989, cît și după moartea dictatorilor Ceaușescu, pe care i-a pupat în cur pînă cînd a constatat că revoluția tovarășului Ion Iliescu a învins.
În calitate de șef al Centrului Național al Cinematografiei (CNC), Sergiu Nicolaescu a pompat miliarde de lei doar în filmele lui de căcat, gen Triunghiul morții sau Orient Expres, care nu au avut succes nici în cinematografe (pe piața reală, adică), nici în lumea criticilor de film. Mai grav este că nici la 82 de ani Sergiu Nicolaescu nu vroia să înțeleagă că e cazul să își vadă de treaba lui, să ia loc în vitrină. Nicolaescu devenise un fel de Fuego care vrea să îți împodobească bradul pînă și de Paști. Prin pîrghiile lui, Sergiu Nicolaescu controla în continuare banii care se repartizau pentru realizarea de filme în România, iar el, culmea!, avea în derulare vreo două proiecte cinematografice.
Din punctul meu de vedere, odată cu moartea lui Sergiu Nicolaescu cinematograful românesc poate renaște cu adevărat, căci trag nădejde că mai există în România regizori valoroși ca alde Cristian Mungiu sau Cristi Puiu, dar care pînă acum nu au avut loc să se desfășoare din cauza brontozaurului care a decedat astăzi.
