Pe vremuri, adică acum 20 de ani, cînd o ardeam prin Costinești, mîncarea săracului era hamsie prăjită. Studentul rupt în cur, care avea bani doar pentru băut, nu și de dat pe haleală, crăpa în el un pumn de hamsii fripte pe tablă și astfel împușca doi iepuri dintr-un foc: 1) își potolea cît de cît foamea crîncenă care aproape că îl doborîse, și 2) făcea pîrtie pentru următoarele 6-7 beri care erau pe vine.
Iată că la 20 de ani distanță de la acele momente, zăbovind săptămîna trecută un pic pe la 2 Mai, am constatat că mîncarea săracului nu mai este hamsia friptă/prăjită, ci sfînta gogoașă. Fraților, pe plaja din 2 Mai este o patiserie/gogoșerie (vezi foto) unde în permanență era coadă, indiferent de oră. Însă, la ora prînzului și la cină oamenii se postau în fața gheretei și pe trei rînduri. Și luau gogoși, nu glumă. Unii cumpărau cîte 25-30 odată, semn că aveau o familie numeroasă care trebuia hrănită. Înțeleg să mănînci 2-3 gogoși de poftă, că poate la Galați îți este jenă să fii văzut mușcînd dintr-o gogoașă pe stradă. Dar să vii la mare cu familia și să mănînci gogoși în loc de cină? Uite că se poate, căci nu de puține ori am trecut pe lîngă această gheretă, la ora 19.00-19.30, și am văzut la coadă mame cu copii de mînă, gata să comande ditamai cina formată la alegere din gogoși cu finetti, gogoși cu dulceață sau gogoși simple, pentru cei cu portofelele găurite.
Mîncarea săracului la mare, în stațiunea 2 Mai (foto)
-->