Cum ia un românaș un premiu pe-afară, la un festival important, se și reped tulumbele din presă să proclame pe burtierele televizoarelor sau pe primele pagini ale gazetelor: “Victorie românească la…”. În această seară, odată cu izbînda meritată a regizorului Călin Peter Netzer (38 de ani), ăștia de la tv au mers pe o variantă nițel elitistă, probabil în ton cu atmosfera de la Berlinală: “Regal românesc la Berlin”.
Ce regal românesc, mă?, că România nu are absolut nici un merit în performanța lui Netzer. Este premiul lui Netzer, al Luminiței Gheorghiu (actrița din rolul principal) și al echipei care a lucrat la lungmetrajul “Poziția copilului”, care, după cum ați aflat deja, a obținut Marele Premiu “Ursul de Aur”, la Festivalul de Film de la Berlin. România nu l-a ajutat cu absolut nimic pe Călin Netzer, filmul „Poziția copilului” fiind făcut din fonduri independente, nu din bani de la buget, așa cum obișnuia să facă marele maestru de doi bani Sergiu Nicolaescu.
Netzer, nici un cuvînt despre România
Dar așa sînt românii. Cînd unul de-al lor se ridică din căcat și face o mărgică apeciată de toată lumea, sar ca arși să revendice faptul că și ei sînt români. Cînd un român dă în cap la Roma, o bagă pe aia cu “Dă-l în mă-sa, că sigur e țigan”.
Nici Netzer nu a rezonat în vreun fel cu România, după ce a primit premiul cel mare la Berlin. În discursul său el a mulțumit echipei sale (fiecăruia în parte, cu nume și prenume), în mod special actriței Luminița Gheorghiu, dar nu a pomenit deloc cuvîntul România în cele 4-5 fraze pe care le-a spus. Și foarte bine a făcut. Dar România s-a strecurat, prin intermediul televiziunilor, ca o impostoare în succesul lui Călin Peter Netzer, mulți români simțindu-se deja părtași la performanța realizată de regizorul peliculei “Poziția copilului”. Ăștia sînt exact genul ăla de români care cred că dacă stau 5 minute în autobuz lîngă unul care s-a dat cu Hugo Boss, nu vor mai mirosi a transpirație, ci vor fi și ei niște mici boși.
