Stătui ca fraierul lipit de ecrane şi cu urechea ciulită crezând că se va sparge guvernul ăsta şi-l voi vedea pe Croitoraşul cel Nervos împletind temenele la câte camere o avea Parlamentul, cerşind la voturi cu ambele mâini, să nu-i pice şandramaua minoritară măcar până’n alegeri. Că l-ar rupe de şale, ca pe calul lui Udrea, înainte s’apuce Băse să-l calce în picioare de nervi şi de mahmureala de după numărătoarea voturilor şi jalea aferentă.
Şi când colo, ni’ca concret! Nica, destul de confortabil, la masa de şedinţe a securiştilor Motanului, ameninţând că, dacă pică el, şi alţii vor avea probleme, cu referire la niscaiva scheleţi de prin fişetele cu dosare. Cică aşa ceva ar putea ateriza brusc pe mesele cu mititei şi şpriţuri electorale, tăind cheful populimii de a digera încă cinci ani de criză unsă pe răbdări prăjite, naufragiată printre promisiunile de “Să trăiţi bine, pe lumea ailaltă” ale matrozului de la Cotroceni.
După ce că nu s’a priceput să pună şi el mâna pe niscaiva taxiuri electorale sau tiruri cu buletine gata votate, Nica s’a apucat în gura mare să se ia de flota de autocare a licuriciului portocaliu. În felul ăsta, a supărat şi gaşca din birourile cu faţa spre Cotroceni ale Palatului Victoriei Guvernului asupra Poporului, dar şi pe proprii săi ciraci, care trebuie acum să stea capre în jurul lui ca pe vremuri în jurul Bivolarului, să nu-l ajungă pe Nica, pe la spate, …mâna lungă a remanierii. Dovadă că Zero Cozmâncă, soldat hârşit de-atâtea drumeţii cu ştampila’n raniţă încă de pe vremea când se potcovea Iliescul cu optzeci de procente pe-un singur tur de scrutin şi sărea cu ele cale de trei mandate, i-a trântit din timp uşa’n receptor lui Nica şi s’a dus şi el, ca tot omul bătrân, la domnu’ doctor, să-l vindece de lipsă de notorietate…
Nici Nica şi nici măcar geoanătângii din partea trandafirire a acestui cabinet de strânsură nu-i pot satisface lui Zeus cel Treaz setea de sânge la trei sferturi. Calculul lui nu lasă loc la jumătăţi de măsură, cu atât mai puţin la guvernări care să-l coboare în sondaje până la genunchiul în figură aplicat de presă lu’ madam Ridzi.
Prin urmare, nu vom asista la nicio remaniere, ci mai degrabă la o concediere în grup, sub formă de demisie fluturată umil de Emil Boc, acest Moţoc de serviciu ce va fi aruncat hoardelor dezlănţuite de sindicalişti. Aceştia vor ieşi în stradă pe 6 octombrie, chitiţi pe demolat şi, când-colo, se vor vedea nevoiţi să aplaude noul Guvern, cine ştie ce păcăleală de-a lui Blaga aburindu-l pe inocentul domnişor Antonescu departe de sfaturile umbroase ale lui Călin, file de dizgraţie. În debusolarea generală, până la terminarea schimbării domnilor, nebunatecii de la servicii se vor ocupa ei discret şi de alegeri. După ce va fi reînscăunat, (îm)parfumatul Traian va putea instaura imperiul unicameral văruit în orice nuanţă portocalie vrea, că la foametea şi haosul general din ţară, şi-un guvern de berărie tot una ar fi.
