Descoperirile arheologice de la Cavolul Roman au depășit cele mai mari așteptări, plasând monumentul unicat printre cele de importanță națională. Mai exact, arheologul expert Gabriel Jugănaru, care a coordonat cercetările de la Cavoul Roman, consideră că este vorba de un mormânt de o importanță extraordinară, nu doar pentru Galați ci pentru toată România, pe care gălățenii ar trebui să-l folosească în viitor pentru a atrage turiști în zonă.
Am stat de vorbă cu arheologul expert Gabriel Jugănaru care mi-a povestit cu lux de amănunte cum au decurs săpăturile de la Cavoul Roman, cum arată acesta, ce anume s-a descoperit acolo (n.a. mă rog, ce se poate spune la acest moment, căci surprizele sunt foarte mari) și mai ales mi-a explicat importanța mormântului și ce soluții trebuie luate în calcul pentru restaurarea întregii zone și transformarea ei într-un muzeu de sit.
În lumina descoperirilor arheologice, Gabriel Jugănaru consideră că sintagma de Cavou Roman ar trebui schimbată, mai corect fiind ca mormântul să fie numit cavou de epocă romană sau mai degrabă un mormânt de tip hypogeu, adică un mormânt subteran.
Explicațiile/argumentele arheologului Gabriel Jugănaru despre Mormântul Hypogeu și de ce este el atît de important
Este un mormânt considerăm noi unicat, în primul rând prin dimensiunea sa foarte mare, care este destul de rar întâlnită în mediul roman. Pe de altă parte a găzduit un singur defunct, ceea ce iarăși ridică semne de întrebare deoarece asemenea morminte erau de regulă morminte colective, erau cavouri familiale. În camera mare nu am găsit urme de amenajare a pereților. Acele firide, acele nișe pe care de regulă erau expuși morții în număr mai mare.
Am descoperit că decorația este iarăși un unicat. Și desigur destinatarul acestui mormânt cu siguranță că nu a fost o persoană oarecare, înclinăm să credem că el aparține unei căpetenii gote, din secolul IV, la vremea respectivă în zona de aici fiind răspândită cultura Sântana de Mureș (o cultură specifică populației de tip got).
Acest personaj avea un mare potențial material de și-a permis să-și facă un asemenea mormânt, de asemenea dimensiuni. Poate fi un mormânt al unui personaj militar, dar după piesele descoperite, noi considerăm că este vorba de un personaj important din mediul gotic, undeva la începutul sec IV, după Retragerea Aureliană.
Este un mormânt foarte important nu doar pentru Galați, ci pentru toată România. Împreună cu situl de la Barboși vor fi două puncte grele care vor putea reprezenta două atracții de interes major, pe care gălățenii ar trebui să le folosească în viitor pentru a aduce turiști în zonă.
Se impune conservarea și restaurarea mormântului, precum și realizarea unui muzeu de sit
Cavoul Roman – Mormântul Hypogeu
Conservarea lui ridică acum numeroase probleme deoarece pictura realizată cu materie minerală este extrem de fragilă (deja s-a comandat un cort în formă de semitunel, mare de 9 pe 11) în așa fel încât el să fie complet închis.
Trebuie să se creeze un dren de jur împrejur, deoarece ploaia este principalul inamic, degeaba punem cortul dacă nu avem un drenaj și un punct de colectare corespunzător. În interior va fi nevoie de monitorizarea permanentă a umidității din admosferă (vor fi instalate umidificatoare care în permanență să controleze nivelul apei din aer).
Se recomandă în primul rând conservarea Mormântului Hypogeu așa cum a fost el descoperit, restaurarea lui printr-un proiect realizat de un arhitect specializat în monumente istorice care să prevadă integrarea acelor elemente de boltă găsite în împrejurimi și integrarea întregii construcții într-un muzeu de sit.
Articolul profesorului Mihalache Brudiu, un important reper pentru săpăturile arheologice de la Cavoul Roman – Mormântul Hypogeu
A fost foarte utilă, ca informație, cota absolută luată atunci, care a făcut munca GPS-ului de astăzi. Cavoul era și este la 46.4 (partea de sus a lui). Au fost scoase cam 20 de camioane, din alea mari, uriașe, numai cu pământ de umplutură și gunoi.
Am descoperit mormântul Hypogeu, așa cum a fost el găsit în 1974 de profesorul Mihalache Brudiu, după dezastrul provocat de săpăturile la fundația blocului. Am constatat cu tristețe că mormîntul a fost în mare parte distrus atunci, deși la acel moment era întreg. Doar că atunci cu bună știință s-a procedat la demantelarea acestuia. Sunt foarte multe elemente care permit punerea în valoare a Mormântului Hypogeu. El poate fi parțial restaurat și practic valorificat într-o construcție care să integreze camerele funerare.
Un asemenea mormânt este o construcție subterană, un mormânt hypogeu, adică sub nivelul de călcare. Astfel, la nivelul de călcare antic, s-a săpat o groapă care avea conturul la exterior al construcției descoperite de noi. O cameră mare dreptunghiulară cu o cameră mică, tot dreptunghiulară descoperită în față. Mormântul are ziduri extraordinar de groase, în camera mare zidurile laterale au 1,5 metri, iar în camera mică 0,75 cm.
Ce s-a descoperit, în urma săpăturilor arheologice, în mormântul hypogeu
Detaliu cu decorul pictat pe peretele camerei mari a mormantului hypogeu
Construcția în sine a fost realizată din șisturi vinete, de Dobrogea, o piatră nefasonată, iar partea superioară ca și bolțile din cărămidă de origine romană. Multe din cărămizi au fost ștampilate cu inscripția Classis Flavia Moesica CLFM (35 descoperite de profesorul Brudiu și alte 4 cu prilejul noilor săpături).
Intrarea era la Sud, era marcată de o lespede mare de calcar (un calcar gălbui care avea săpată o treaptă) și în partea dreaptă un locaș pentru axul ușii din fier. S-a descoperit la baza acestui ax un drug de fier cu diametrul de 8 cm. Vorbim deci de un ax și o ușă absolut impresionante pentru acea vreme, lățimea lespezii era de 1,5 metri, deci cam atât era și deschiderea intrării.
În spatele intrării era dromosul, o cale de acces care cobora către baza construcției. Aici s-au conturat două gropi de stâlpi, dispuse de o parte și de alta a intrării, probabil cu rolul de a susține în timpul construcției bolta dromosului. Ulterior stâlpii au fost scoși. Din păcate dromosul a fost distrus complet. Am descoperit multe bucăți de calcar, dar cam atât. Nimic altceva din amprenta dromosului. În proximitate am găsit cinci fragmente uriașe de boltă din cărămidă și o bucată de perete din elevația superioară, părți care atunci când se va restaura edificiul vor fi puse cât mai aproape de poziția lor inițială.
În camera mică am descoperit amprentele mai multor părți dintr-un mobilier funerar, respectiv ampenta la sol a unui postament patrulater, tot din calcar și în spatele lui, spre Sud, spre camera mare, părți din doi stâlpi din calcar, care susțineau probabil o platformă pe care era depus defunctul.
Am descoperit în camera mică o bucată de strachină afumătoare, probabil din piesa publicată de profesorul Brudiu, precum și o serie de piese de podoabe, foarte, foarte importante, descoperite într-o groapă.
Am mai descoperit câteva oase ale defunctului, este vorba de un cap femural, un femur și un os de la bazin. Podeaua, nivelul de călcare, bine păstrat. Un strat de argilă peste care se afla un strat de tencuială de var, de la tencuiala pereților. Pereții toți la interior au fost tencuiți cu un strat de mortar gros de cca 1 cm. În camera mare un decor continuu format dintr-o bandă de două linii paralele, cu vopsea de culoare roșie, în două locuri la intervale regulate s-a găsit un chenar, tot cu vopsea roșie, în mijlocul căruia eru patru puncte în formă de cruce (fără legătură cu simbolistica creștină), iar în camera mică de asemenea o bandă continuă de cca 10 cm, tot de culoare roșie. Toate îmbinările de la interior marcate, de asemenea, de o bandă mare de culoare roșie.
Motivele decorative erau geometrice, nu figurative cum ar trebui să fie în secolul IV. Mormântul are câteva anomalii de construcție. De exemplu, laturile mari ale camerei mari sunt dublate efectiv. Am stat și ne-am gândit de ce s-a făcut această dublare a pereților. De regulă un mormânt subteran, care susținea o boltă, nu avea nevoie de pereți foarte groși (forța și greutatea se sprijineau practic pe pereții gropii). În cazul de față, fiind vorba de o construcție foarte mare s-a ieșit cu pereții deasupra nivelului de călcare antic și atunci constructorii au considerat că trebuie dublată grosimea lor.
