De vită, de porc, de oaie. Aici doi lei, aici doi lei şi cincizeci de bani, mai încolo poate mai ieftin, poate mai scump. Numitorul comun este acelaşi. Micul! Littlesul, numit într-o reclamă celebră. Şi faleza Dunării care, la Galaţi, arată ca un maidan obosit pe lângă celelalte faleze ale Dunării din Europa. Un fluviu de prostie nu poate fi, în acest caz, decât o denumire excelentă pentru ce se întâmplă cu Dunărea în România şi, mai ales, în Galaţi.
Este duminică seara şi mii de gălăţeni curg spre şi dinspre faleza inferioară, prin zona BAC. Încinşi de căldură, de lupta cu ţânţarii care nu îţi dau pace şi de mersul agale, pe cei patru kilometri ai falezei (care o transformă în cea mai lungă din Europa), plimbăreţii se opresc să îşi ude gâtul cu o bere rece, făcând astfel cale unui mic. Sau mai multor, după caz, gen şi … gabarit!
Fumul. Asta vezi de la distanţă. Încă de când cobori dinspre Grădina Botanică, evident închisă publicului în serile de weekend, n-ai cum să nu ştii că mai ai un pic şi ajungi la ora mesei. Fumul de grătare e vizibil de la mare distanţă, iar mirosul îţi inundă simţurile, indiferent dacă cei care trec pe lângă tine au datorii la întreţinere sau nu. Iar când ajungi lângă grătare, îi vezi pe ei. Gălăţenii care aşteaptă la coadă pentru micul izbăvitor.
Pentru că da, micul este singura sursă de distracţie la malul gălăţean al Dunării. În timp ce în Budapesta turiştii şi localnicii îşi pot afunda picioarele în pietrişul relaxant de pe faleză, admirând de pe o parte cetatea Budapestei, iar de pe partea cealaltă Palatul Parlamentului, gălăţenii nu pot decât să se lupte cu bălăriile şi cu insectele. Insecte care, aşa cum spun din ce în ce mai mulţi gălăţeni, sunt extrem de agresive şi nu mai pot fi oprite nici măcar de Autan sau alte soluţii de dat pe piele.
Un fluviu de prostie. Nici mai mult, nici mai puţin. Este caracterizarea perfectă a ceea ce se întâmplă pe malul Dunării, la Galaţi, acolo unde mii de gălăţeni ies la final de săptămână să se plimbe şi, teoretic, să se răcorească. În schimb, abia reuşesc să vadă Dunărea printre tufişurile înalte şi groase şi abia reuşesc să mai respire de fumul gros de grătare.
Obosiţi, se opresc, răsuflă din greu şi mai beau o bere. Poate mâine va fi altfel. Sau poate nu!
