Despre faptul că pesta porcină africană bate la graniță dinspre Ucraina și Moldova se știa de un an sau doi. Dar nimeni nu a părut foarte interesat să ia măsuri de prevenire. Mai mult, realitatea din teren ne arată că autoritățile au fost molcome și neinspirate în ceea ce privește felul în care au conceput filtrele de dezinfecție, dar s-au arătat extrem de vigilente și au dus în extrem măsurile de eutanasiere a porcilor.
Felul în care au fost concepute și amplasate filtrele de dezinfecție (covoarele ălea ciudate îmbibate cu substanțe) trădează mai mult un instinct de conservare decât o dorință de limitare a răspândirii virusului.
Să mă explic. De exemplu, în Galați există filtre de dezinfecție la toate intrările dinspre Brăila în oraș. Iar la ieșirile din Brăila nu există astfel de filtre cu toate că e principalul focar de pestă. De parcă virusul ar afecta “porcii” din oraș. Dar, la ieșirea din Brăila înspre județ (intrarea în Șendreni dinspre Brăila) sau ieșirea din Galați înspre Șendreni, Schela ori Oancea nu avem niciun punct de dezinfecție.
Practic, sistemul de protecție este unul prost gândit, ca să nu spun că a fost intenționat conceput să fie ineficient. Sunt izolate și protejate orașele acolo unde porcii sunt mai mult la nivel decizional, dar porțile către județul Galați, către Moldova mai exact, sunt inexistente.
E destul de curios și cum a ajuns totuși virusul în fermele de porci, știut fiind că accesul în astfel de ferme este strict reglementat.
Se mai știe că rata de mortalitate în cazul porcilor afectați de virus e foarte mare, de 90 – 100%. Și că virusul pătrunde prin intermediul porcilor mistreți.
Ori în condițiile astea poate ne spun gestionarii fondului cinegetic sau persoanele implicate în managementul silvic câți porci mistreți au fost găsiți morți, în ultimele trei luni, în zona Moldovei. Că răspândrea virusului cică s-ar fi făcut pe Dunăre.
