Din start, trebuie semnalat că cele două avize ale Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Galați sînt eufemistic spus pe lîngă lege, asta ca să nu spunem că au fost concepute intenționat în așa fel încît să faciliteze o ilegalitate.
Sînt practic un sabotaj cultural, un act de terorism istoric, iar Cătălin Negoiță (directorul Direcției pentru Cultură) și Marius Mitrof (consilier), adică semnatarii celor două avize prin care Primăriei Galați i se dă mînă liberă în vederea vînzării terenurilor din zona Cavoului Roman, ar trebui să aibă nu doar probleme de conștiință, ci să vină și cu ceva explicații în fața organelor abilitate.
- În primul aviz dat de către Direcția Județeană pentru Cultură, la solicitarea nr 128118 venită din partea Primăriei Galați, referitor la vînzarea terenului aferent 1-6 și 8-14, se comunică obligațiile pe care le va avea viitorul proprietar al acelui teren, obligații care dispar ca prin farmec în cea de-a doua adresă.
- Clasarea în Lista Monumentelor Istorice a fost făcută greșit, fiind clasat monumentul (adică Cavoul Roman) și nu terenul, adică situl, așa cum ar fi trebuit conform analizei specialiștilor.
- Vorbim de o clasare greșită, de tip B (în mod intenționat) a Cavoului Roman în Lista Monumentelor Istorice în condițiile în care există mărturii și studii de specialitate (prof. Mihalache Brudiu, Emil Condurache) care relevă raritatea/unicitatea acestui Cavou Roman și importanța lui pentru cunoașterea și înțelegerea stăpînirii romane la nord de Dunare și deci care se constituie ca argumente pentru clasarea în clasa A, de interes public național (art. 8, alin. 3).
- În mod intenționat s-a făcut un adevărat ping – pong în ceea ce privește statutul juridic al terenurilor. Astfel, dacă într-o primă fază ele apăreau ca aparținînd domeniului public al statului, ulterior ele au trecut în domeniul privat al statului. Șmecheria e următoarea: Legea 422 reglementează diferit statutul juridic al monumentelor aflate în proprietatea publică sau privată a statului. Conform articolului 4, alin. 2, monumentele aflate în proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, practic, în cazul concret al acestui monument (fie că este considerat sit sau construcție), nu poate face obiectul unei vînzări către o persoană privată. Pe de altă parte, conform aliniatului 3, al aceluiași articol, monumentele istorice aparținînd domeniului privat pot face obiectul circuitului civil, în condițiile legii.
- Schimbarea de statut juridic a fost făcută ilegal, pentru că tot Legea 422 precizează la art. 11, că orice modificare adusă monumentelor istorice sau orice schimbare a statutului juridic se face în condițiile prezentei legi (422), iar la art. 2 spune că distrugerea, desființarea, profanarea sau degradarea monumentelor istorice se pedepsește conform legii.
De ce nu a fost instituită o arie de protecție în zona Cavoului Roman
Dacă tot am vorbit de tot ceea ce a făcut Cătălin Negoiță pentru ca terenul din jurul Cavoului Roman să poată fi scos la vînzare, hai să analizăm puțin și ce anume n-a făcut pentru a-l proteja, deși legea impunea acest lucru.
- În baza legii 422/2001, în jurul monumentelor se instituie o zonă de protecție (art. 9 alin. 1 ) care trebuie să fie trecută în planurile de urbanism și în regulamentele aferente (art. 9 alin. 3).
- Aceste zone de protecție se instituie și se delimitează concomitent cu procesul de clasare a imobilului (alin2 si art. 18, alin 1).
- În situația în care, din diferite motive, această zonă nu este stabilită, art. 59 stabilește că monumentul are o zonă de protecție de 100 de metri de jur împrejurul obiectivului. Ori aceste zone de protecție au un regim juridic special (vezi art. 9, alin 4), iar art. 10, alin. 4 spune că aplicarea de servituți care pot duce la desființarea, distrugerea, degradarea monumentului și a zonelor de protecție, sunt interzise.
- Conform Ordonanței 43/2000, privind protejarea patrimoniului arheologic, situl respectiv putea fi încadrat în zonă cu patrimoniu arheologic reperat, (art. 2, alin1, lit.j). În aceste condiții, conform articolului 5, alin. 2, un teren în care a fost evidențiat patrimoniu arheologic poate fi redat activităților umane curente doar în urma descărcării arheologice, confirmată prin certificatul de descărcare arheologică (art. 5, alin 3) care anulează regimul de protecție instituit anterior asupra terenului.
- Nu s-a făcut delimitarea sitului care nu este neapărat același cu zona de protecție din jurul monumentului, ci poate fi mai mare (de pildă Cavoul Roman ar putea face parte dintr-o necropolă).
Partajează
