Asigurat pierdeţi timpul |
Am avut ceva de rezolvat la Casa de Asigurări de Sănătate. Băi frate, am zis că înnebunesc. De fapt, primul şoc a fost ieri. Am ajuns la CAS Galaţi pe la ora 15. Dacă trăgeai cu tunu, n-aveai nici o şansă să nimereşti vreun funcţionar. La uşa, un gardian plictisit îmi explică savant că: “ce, dom’le, la ora asta se vine?” Uimit, mă mai uit odată la ceas şi întreb de program. Am rămas prost. Curat program de lăuze conaşule, să-nnebunesc de te mint, că nu ştiu cum altfel să zic. De luni pînă joi de la 08.30 la 14.30, iar vineri de la 8.30 la 12.00. Buun. N-o fi aglomerat, imi spun cu speranţă. Mă duc iar azi pe la nouă, nouă şi ceva. Mă ia în primire acelaşi gardian, de data asta cu un aer total schimbat. Tipul se comporta de parcă era Sf. Petru la intrarea în Rai. Te măsura din cap pînă în picioare, te întreba ce vrei şi-ţi răspundea cu un aer de dumnezeu plictisit cam unde trebuie să te duci. Dacă nu-l băgai în seamă se sesiza din oficiu, normal. “-Alo, domnu’, da’ unde credeţi că vă duceţi? Spuneţi cu ce problemă. -Păi, vedeţi. Trebuie să…”
Aer cald necondiţionat |
Cînd ajung în camera cu ghişee, văd o coadă de vreo 20 de persoane. În încăperea cu pricina, cam de dimensiunea unei sufragerii, erau aşadar trei cozi. Deci cam 50-60 de persoane. Şi cald, foarte cald. La un moment dat îl văd pe gardian cum se duce şi opreşte cele două aparate de aer condiţionat şi dă drumul la ferestre. Se face şi mai cald. Cîteva voci protestează, dar Sf. Petru explică imperturbabil că aerul condiţionat s-a stricat. N-a mai făcut faţă situaţiei. Îmi spun că cele 20 de persoane din faţa mea nu sînt chiar multe. Mă uit cu milă la o tînără gravidă care nu mai rezistă şi se aşează pe un scaun. Trec două ore interminabile şi eu tot mai am în faţă vreo şapte persoane. Nu ştiu ce face tanti de la ghişeu, dar dureză peste zece minute să rezolve un client. În faţa mea erau două doamne care îşi plăteau asigurarea la CAS din mînă, probabil nefiind angajate nicăieri. Mi-a venit să urlu cînd am văzut procedura. Ajungeau la ghişeu şi spuneau că vor să plătească. Tanti de la ghişeu le emitea o chitanţă pe care trebuia să o plătească la casierie. Bineînţeles, casieria era în celălalt corp de clădire. Deci se duceau frumuşel acolo, stăteau la altă coadă la casierie şi achitau chitanţa. Ei bine, deşi pare greu de crezut, asta nu e tot. Trebuiau să se întoarcă cu chitanţa la duduia dintîi ca s-o înregistreze.
No comment! |
Un fel de ev mediu fiscal. Ca să nu mai spun că pentru fiecare prostie iţi cerea cîte o copie. După cartea de muncă, după buletin, etc. Şi bineînţeles că nu există un xerox în zonă. Nu ştiu cît de sănătoşi sînt ăştia din conducerea CAS, dar vreau să le spun că am stat trei ore la coadă ca să plătesc o chitanţă nenorocită. Şi atenţie, doamna preşedinte-director general Olimpia Buzea, n-a fost o întîmplare. În fiecare zi e omor la instituţia pe care o conduceţi. Expresia incompetenţă crasă vă spune ceva?