Sâmbătă (08.09.2018, ora 19.00) TREI GRAȚII de Valentin Krasnogorov. Regia – Eugen FĂT
În mitologia greacă, Grațiile (sau Cele trei Grații) sau Haritele (în greacă: Χάριτες, Harites) erau personificări ale grației și frumuseții feminine. Romanii le numeau Gratiae. Erau fiicele lui Zeus și ale Eurynomei, trei la număr: Aglaea, Euphrosyne și Thalia. Sălășluiau în Olimp, unde trăiau alături de muze, și erau deopotrivă protectoarele poeților. Erau socotite când însoțitoarele lui Apollo, când ale Atenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysos.
Cele trei grații ale autorului rus Valentin Krasnogorov caută și ele, cu nu mai puțin șarm, fericirea. O comedie plină de sensibilitate despre micile probleme care apar atunci când sufletul aleargă mult mai repede ca trupul, iar speranța are de luptat cu inerția, cu tabieturile și cu oglinzile strâmbe ale neîncrederii în sine.
Despre lucrul la acest spectacol, regizorul Eugen Făt spune…
…Deși am lucrat pentru prima dată ca regizor pe un text impus de către direcțiunea teatrului, am încercat să fac și de data aceasta un spectacol de autor.
Am ales să fac un spectacol de autor și să transmit un mesaj foarte puternic: TIMPUL. Totul este efemer și absolut toate lucrurile stau sub semnul vremelniciei lui: tinerețea, iubirea…puterea.
Am ales să fac un spectacol poetic, nostalgic combinat cu fragmente din Cehov „3 surori” (pe care sper să-l fac odată și-odată) dar și din amintiri personale scrise de către cei 4 protagoniști ai spectacolului.
Timpul … trece, ceasul ticăie …
Eugen FĂT
Duminică (09.09.2018, ora 19.00) ULUITOARELE NUMERE DE SINGURĂTATE ALE LUI EDWARD GANT de Anthony Neilson. Regia – Dragoș Alexandru MUȘOIU
În 1881, un renumit și enigmatic impresar al vremii, dl Edward Gant, a prezentat pentru ultima oară show-ul său. Managerul de actori, dependent de opiacee, și-a prezentat trupa, creând un spectacol de grotesc, un soi de comedie neagră, mister și realism magic. Peste un secol mai târziu, dramaturgul Anthony Neilson a reconstruit acest eveniment istoric fascinant și fantastic într-o piesă de teatru care combină melodrama și extravaganța cu singurătatea dureroasă care a caracterizat acel spectacol ciudat victorian. Piesa lui Neilson oferă o explorare ciudată și frumoasă a tristeții și a ideii de moarte, prin mijloacele specifice artei spectacolului.
Spectacolul călătoriei ciudate și enigmatice totodată, al lui Edward Gant afișează în mod acut deformările inimii și ale minții. În piesa lui Anthony Neilson, montată de talentatul Dragoș Alexandru Mușoiu, acest trist showman își face o ultimă ieșire din călătoria prin meandrele sufletelor și speranțelor unor personaje la fel de stranii ca și el.
Spectatorii vor putea descifra în poveștile de pe scenă, suferințe care – ironic ! – strălucesc sălbatic ca-ntr-o atmosferă specifică mai degrabă circului, și care nu duc la altceva decât la o profundă examinare a imaginației, a inimii umane și a rolului teatrului în sine.
Frumos proiectat de regizorul Dragoș Mușoiu pentru a arăta aerul unui teatru / circ, reprezentația este plină de gust și caracterizată de rafinament, iar firul conducător este cel conform căruia sensibilitatea se amestecă cu glumele. Se ajunge astfel la convingerea dramatică a lui Gant cum că “adevărul vieții se află cel mai greu de deslușit din toate faptele”.