Dragă politiciene,
Am auzit că vin alegerile. Eu sînt unul din numeroşii fraieri cu drept de vot, pe care tu ai tot interesul să-i îmbîrligi. Aşa că m-am gîndit să-ţi scriu. Mai ales că acum nu mai candidezi pe liste, ci te pot vota pe tine, pot pune ştampila direct pe numele tău. Sau nu. Vremea listacilor a trecut. A venit timpul să trăim senzaţii tari. Să mă minţi faţă către faţă.
Sînt unul dintre alegătorii extrem de siderati de minciunile cu care m-ai îmbrobodit. Te-am mai votat, în speranţa că lucrurile se vor schimba. Şi nu a fost aşa. Nu pentru mine, oricum.
Acum vii iar să-mi cerşeşti votul. Bagi talpă străbătînd colegiul în lung şi-n lat. Stai de vorbă cu toţi pensionarii. Întrebi oamenii de problemele lor. Pari interesat. Uneori chiar afectat. Ajuţi babele să treacă strada. Promiţi că te-ai făcut fată mare, că de data asta va fi bine.
Evident că nu te mai cred!
Obedienţa, maşina luxoasă, vila din centru, cecul de cîteva mii de euro, dezinteresul pentru tot ceea ce nu-ţi produce plăcere, etc. sînt tot atîtea argumente care mă pun în gardă. Îmi zîmbeşti tîmp din ziar, de la televizor, din blogul de campanie sau de pe bannere mari cît blocul. Îmi trimiţi scrisori în care-mi spui că îţi pasă de mine, de viaţa mea, de problemele şi nevoile mele. Văd peste tot fluturaşi cu sloganul tău tîmpit.
Oricum nu te cred!
Ştiu dinainte că nu te interesează problemele mele. Ştiu că doar minţi şi nu se va realiza nimic din ceea ce spui. Doar eşti politician.
Şi cu toate astea mă tem că te voi vota. Nu pentru că ai merita. Nu pentru că mi-am schimbat părerea despre tine. Te voi vota pentru simplul motiv că pe acelaşi buletin de vot sînt alţi trei sau patru şi mai nenorociţi decît tine.
Te voi vota în scîrbă!
Cu sictir,
al tău votant
Ion Ion
