Șobolanii din Galați se recalifică și învață limbi străine. În loc să stea prin canale și să chițăie de frica teroriștilor de la deratizare, ei au realizat că mai bine ies pe stradă, dau din coadă și latră. În felul ăsta au o șansă la viață, ca să vorbim în sloganuri. Iar dovada o putem vedea la tot pasul. În timp ce rozătoarele sunt prigonite, cîinii maidanezi înfloresc pe domeniul public. Culmea, gălățenii plătesc anual o taxă de ecarisaj deși nimeni nu se atinge de haitele vesele de pretutindeni.
Am adus în discuție acest subiect deoarece de vreo două zile toată lumea moare de grija parcului Cloșca și înfierează activitățile subterane ale nenorociților de șobolani. În orașul fără cinematograf, apă și mall, subiectul zilei este șobolanul din parc. Marea frăsuială a început după ce un cetățean a făcut public un filmuleț cu cîteva rozătoare care se recreau prin boscheții de la Cloșca. Imediat gălățenii cu simț civic s-au revoltat, că, deh, nu este posibil să avem șobolani în oraș, în secolul 21. Așa o fi dar noi sugerăm că pe lista cu chestii indispensabile ar trebui trecute și apa rece, apa caldă sau căldura. Oricum, entuziasmul i-a cuprins și pe cei din Primărie care s-au mobilizat ca pentru un adevărat război. De la edili am aflat că operațiunile de stîrpire a șobolanilor vor dura două săptămîni și se vor desfășura zilnic, pentru eficacitate maximă. Substanța folosită la deratizare este introdusă în galeriile săpate de rozătoare, după care galeriile se obturează.
PS. Plecînd de la experiența cîinilor, rozătoarele pot solicita să se introducă o taxă locală care să-i vizeze. Taxa pe șobolan ar putea reprezenta o garanție că nimeni nu le va atinge un fir de păr.
Alt PS. Poate se mobilizează Primăria și cetățenii ca să bage orașul în secolul 21 și în ceea ce privește utilitățile.
Și o întrebare pentru municipalitate. Cu taxa de ecarisaj ce ați mai făcut în ultima perioadă?
