Nu am chef de scris la ora asta despre fotbalul românesc de căcat, dar am să fac un mic efort să mă concentrez asupra egalului obținut, ieri, de Oțelul, pe teren propriu, în fața celor de la Dinamo, scor 3-3.
Cum a început să se joace din trei în trei zile, cum s-a tăiat subit forța Oțelului. Cum morții mă-sii să vrei să fii campion și să iei două goluri în minutele 86 și 90?
După ce a jucat trei etape în 10 zile, Oțelul Galați s-a tăiat ca maioneza. Asta nu ar fi o problemă majoră, căci multe alte echipe din Liga 1 s-au dezintegrat în acest campionat. Dar atuurile Oțelului erau rezistența la efort, unitatea grupului și alte astfel de căcături care dau bine în statisticile întocmite de jurnaliștii sportivi care este.
Dorinel Munteanu cică a făcut o pregătire spartană cu jucătorii de la Oțelul, în perioada premergătoare începerii returului de campionat (după cum scria cotidianul “Viața liberă” aici). Ieri, în meciul cu Dinamo, fotbaliștii de la Oțelul au dat semne că nu mai pot încă din primul minut după ce au ridicat scorul la 3-1 pentru ei. Pe finalul meciului cu Dinamo gălățenii păreau morți, dărîmați, mă mir că nu a sunat nimeni la 112, la Ambulanță.
Imediat după ce arbitrul Balaj a fluierat sfîrșitul partidei, cei de la Oțelul s-au prăbușit pe gazon. De oboseală, de ciudă, asta mai puțin contează. Iar odată prăbușiți, nu îi văd în stare pe jucătorii Oțelului să se mai ridice, să lupte. Din punctul meu de vedere, Oțelul este terminată! Nu mai poate nici fizic, nici psihic.
Sursa foto: Viața liberă
