După 1 milion de cronici nefavorabile, condimentate uneori cu răutăți gratuite și acuzații nefondate, a venit momentul să mă ridic în picioare să aplaud performanța echipei Oțelul Galați. Căci pentru echipa asta mică de provincie pe nume Oțelul este o chestie să termine turul campionatului pe locul 1, atîta vreme cît nu a reușit niciodată în existența ei această performanță.
Știu, clasamentul final contează, nu faptul că la jumătatea cursei te afli pe primul loc. Sau, altfel spus, degeaba conduci la pauză cu 3-0 dacă în final pierzi meciul. Dar în cazul Oțelului nu despre asta este vorba. Se prea poate ca pînă la sfîrșitul campionatului Oțelul să se piardă în pluton, undeva pe locurile 6-8. Prea puțin va conta acest lucru, atîta timp cît nimeni nu s-a gîndit vreodată la modul serios că Oțelul chiar poate deveni campioană. Important este că peste ani și ani microbiștii își vor aduce aminte de toamna nebună a anului 2010, cînd Oțelul a fost lider după terminarea turului, și nu oricum, ci la pas. Fără intervenții, fără penaltiuri cerșite, fără arbitri cumpărați, doar prin muncă, ambiție și seriozitate.
P.S.: Acum este momentul să aplaud Oțelul. Dar de săptămîna viitoare reiau cronicile fix din punctul în care le-am lăsat :).
