Mi-a plăcut meciul cu Vasluiul. Oțelul, o trupă compactă, bine compartimentată în apărare și destul de bine echipată în atac, a reușit un rezultat strîns la Vaslui. Acest 0-4 obținut de băieții antrenați de Dorinel Munteanu pe ogoarele patriei lui Porumboiu (agricultorul, nu regizorul) este dătător de speranțe, în sensul că e loc de mai bine. Dacă în șase etape Oțelul luase doar două goluri, și alea într-un singur meci, în deplasare la U Cluj, acum s-a rupt sacoșa, ca să zic așa. Iar Oțelul a supt-o din toate pozițiile. De la cine? De la o echipă aflată în pragul răboiului civil, cu un antrenor renegat și un patron condamnat la plată.
Abia aștept să îi văd pe Dorinel Munteanu și Marius Stan cum dau vina pe ghinion, pe greaua moștenire și pe incredibilul bulan negativ de care Oțelul a putut să aibă parte în meciul cu FC Vaslui. A, și să nu uităm că arbitrii și-au dorit mai mult victoria Vasluiului, lucru care s-a văzut mai ales în ultimele 2 minute ale meciului, cînd scorul era deja 4-0 pentru Porumboiu.
Oțelu’ a supt tot ce era de supt
-->