Cei care se rîdeau că iar s-a amînat sfîrșitul lumii nu au văzut poza asta, de fapt un instantaneu care vorbește de la sine despre felul în care se desfășoară viața de partid la UNPR.
Serios acum, dacă Picu Roman a ajuns în postura să împartă carnete de partid (sper că ați observat fața de masă pe post de flacără violet) înseamnă că sfîrșitul lunii nu poate fi foarte departe.
Înțeleg, dacă avea misiunea să împartă izmene, mai ales că acum după vizita generalului Oprea am auzit că s-au completat stocurile, era ceva mai firesc, mai în ton cu îndeletnicirile unui fost director la Protecția Plantelor.
Chiar așa, ați văzut ce fețe au ăștia care se bulucesc să se înscrie în UNPR? Eu am senzația că sînt perfect adaptați, demni aș spune, să poarte cu mîndrie culorile și uniforma partidului. Nu știți cum arată? E simplu. Izmene colorate în galben (în față) și maroniu/căcăniu (la spate) ca să nu fie purtate invers și jambiere, ca să nu se supere Marius Stan.
Pe bune acum, cam cît de idiot trebuie să fii să te înscrii în UNPR? Nu mă refer aici la cei cîțiva fripturiști de la vîrf, care visează cu ochii deschiși că vor ajunge să fure în voie fără să-i prindă vreodată DNA-ul. Mă refer la marea masă, la talpa partidului cum se spune. Cu ce naiba ar putea să te atragă “doctrina” UNPR? Adică cam cît de mult ar trebui să-ți placă conservele expirate?
O să-mi spuneți că unii sînt oameni simpli care n-au ce fura de pe o zi pe alta. Dar chiar și așa, după ce te umilești singur vrînd să faci parte din UNPR, să mai și primești carnetul de partid de la unul ca Picu Roman, pe bune, asta mi se pare mult prea mult. E cam ca și cum ți-ar explica Oana Zăvoranu niște prolegomene la Critica rațiunii pure.
Și totuși, uite că oastea generalului Izmană crește, crește și n-are sfîrșit ca prostia din poveste.