 |
| Paul Păcuraru, încă un motiv pentru care ar trebui să emigrăm în jud. Vaslui |
Mi-am promis că am să evit să scriu despre “Viaţa liberă”, “Monitorul” şi alte ziare & televiziuni din Galaţi. Dar dacă ei nu mă lasă, dacă mă provoacă prin pupăturile lor libidionoase pe care le aplică fix în vîrfu’ gurii vremelnicilor zilei, atunci mă văd nevoit să reacţionez. Nu dur, nu cu patimă, ci colegial, ca la o cafea, aşa cum este civilizat.
Studiu de caz:”Viaţa liberă” de azi, 4 aprilie 2008 (na, că le fac şi reclamă pe antidotul.ro), publică un interviu (cîhhh!) cu ministrul Nemuncii, Paul Păcuraru. “Viaţa liberă”, pardon, “Viaţa nouă”, se deconspiră ca fiind o întreprindere comunistă încă din (supra)titlu, publicînd pe prima pagină: “Ministrul Păcuraru, în vizită la Viaţa liberă”, exact cum titra “Scînteia”, pe vremuri, după vizitele în teritoriu ale tovarăşilor demnitari de partid şi de stat.
Oficial, dacă este să citez din “Viaţa liberă”, interviul cu Paul Păcuraru este un articol menit să-i informeze pe pensionari cu privire la viitorul pensiilor lor. Însă, semnatara acestui interviu, Maria Măndiţă, se încăpăţînează să-l lase pe Paul Păcuraru să vorbească fix ca în Armată: mult, prost şi fără rost. Iată un mic copy/paste din “Viaţa liberă” de azi: “Să ştiţi că, în situaţia în care bugetul asigurărilor sociale va avea un excedent, ne putem angaja la o creştere în avans a pensiilor. După cum se ştie, avem programată, pentru 1 ianuarie 2009, o creştere cu 35 la sută a pensiilor.”
Recitiţi, vă rog, declaraţia lui Păcuraru. Toate verbele lui sînt la viitor: “dacă bugetul va avea”, “ne putem angaja”, “avem programată”, adică nişte mari nimicuri. În traducere liberă : vreau să, am de gînd să, intenţionez să, nu-i exclus să, îmi propun să, s-ar putea să etc.
S-ar putea ca “Viaţa liberă” să-şi fi propus să fie cel mai distractiv ziar din Galaţi. Ei, bine, a reuşit, deci merită un mic premiu. Cum nu am bani să-i recompensez ca atare, promit să relatez şi pe viitor despre activităţile muncitorilor şi şefilor de secţie care sînt pontaţi în întreprinderea “Viaţa nouă”. Asta cu condiţia ca tot colectivul muncitoresc din această fabrică să mă ajute şi să raporteze în scris producţii record la hectarul de articole haioase apărute pe hîrtie serioasă.
