 |
| Pe vremuri se citea. Da’ şi aveai ce citi! |
S-a trăit bine în România din marea întreprindere pe nume mass media. Şi se trăieşte şi acum, nu-i bai, dar nu ca odinioară. Oho, ce vremuri (1992), cînd EvZ, condus de inventatorul găinii care a născut primii şi ultimii pui vii, Ion Cristoiu, vindea 1.000.000 (un milion) de exemplare zilnic. Şi cotidienele locale îşi scoteau safteaua. Ca să vă faceţi o idee, în 1997, Imparţial (nu ăsta de acum, patronat de ghirţoiul-zgîrcit Lili Dediu), care în vremea aia era săptămînal, avea tiraj 10.000 de exemplare şi un retur onorabil, de nici 10%. Viaţa liberă stătea şi ea bine pe tarabă, la fel şi Monitorul de Galaţi.
Acum e agitaţie mare în redacţii, pentru că tirajele ediţiilor print (tipărite) au scăzut constant în ultimii ani. Potrivit www.brat.ro, cotidianul EvZ a tipărit, în medie, în luna ianuarie 2008, 70.000 de exemplare, dintre care a vîndut, tot în medie, 53.335. Asta în toată ţara, mă!
Faptul că tirajele ediţiilor tipărite s-au prăbuşit poate fi constatat şi din disperarea editorilor, a patronilor de publicaţii. Cred că nu există ziar în România care să nu-i momească pe cititori cu concursuri, tombole şi alte excursii în străinătate. Cotidianul Cotidianul (asta e, nu eu l-am botezat aşa, ci regretatul Ion Raţiu) îţi dă un DVD cu un film bun, la un preţ insignifiant (40.000 de lei, dacă nu cumva greşesc), cu condiţia să cumperi ziarul. “Jurnalul naţional” s-a apucat să ofere bonus, în fiecare zi de luni, cîte un CD sau, după caz, un DVD, cu “Mari lăutari români”. Viaţa liberă te imploră să-i cumperi un exemplar, dacă nu pentru dejecţiile informaţionale, măcar pentru faptul că – nu-i aşa? – ai putea fi “fericitul cîştigător” al unui sejur la mare sau al unui aparat de aer condiţionat. De Paşti, ziarele organizează concursuri, pe bază de decupat taloane, cu premii tematice: cozonaci, ouă roşii, pască etc. De Crăciun, aceleaşi gazete oferă porci vii drept premiu. E şi asta un fel de mită.
În ciuda acestor eforturi disperate ale conducătorilor de gazete, tirajele rămîn la nivel micro. Nu cresc, nici dacă le baţi de le sună apa-n capul de ziar. Dimpotrivă, se duc la vale, de zici că se află pe-un tobogan stropit cu ulei. Adevăru’ este că nici nu ai ce citi, frate, în ziare. Aceleaşi ştiri insipide, pe care deja le-am văzut la tv, tratate tern, fără vînă, fără nerv, scrise parcă doar pentru a umple paginile de ridicol.
