Așa ceva nu am văzut nici la țară, în cele mai sărace comune din județul Galați. E de înțeles că te-ai trezit cu o sete crîncenă în glandă și că te ține buzunarul să te apuci de băut de la ora 8.00. Poate că e ziua ta de naștere, poate că ai cîștigat la Loto sau poate că doar ai chef de băut și cu asta, basta – vorba lu’ Gigi Becali. Dar mi se pare că îți depășești clar limitele de bețivan ratat, în momentul în care te dai în spectacol, ca să te afle tot cartierul.
Astăzi (luni), cum treceam eu cu treabă pe un trotuar din Micro 39, pe la ora 13 și ceva, dau peste băieții din imagine. În fața unei cîrciumi cînta un soi de fanfară, habar n-am cum să îi zic, iar pe terasă cîțiva consumatori de nădejde cărau bucurie la gingie, halind cu nesaț din halbele pline cu bere. Era un zgomot împrejur că, inițial, pînă să ajung la fața locului, am zis că e vreun cortegiu funerar, că este cărat vreun țigan “celebru” la groapă, căci numai ei au prostul obicei de a tocmi fanfare la căpătîiul decedatului.
Alo, Poliția Locală?
Dar nu, nu era nici o mortăciune pe stradă, ci doar un chef cu lăutari în fața unei cîrciumi. Pe domeniul public. Lumea se adunase ca la urs, nu atît cît să asculte repertoriul lăutarilor (Jaga Jaga, Dansul pinguinului, etc), ci probabil ca să vadă pînă unde pot întinde coarda bețivanii de pe terasă, cu lăutarii lor cu tot. Au întins-o suficient, căci preț de 10 minute, cît am zăbovit să fac poze, dedicațiile la lăutari (5 lei melodia) au curs mai ceva ca berea.
În zonă, v-ați prins, nu era picior de polițist comunitar de la Poliția Locală, care să îi întrebe de sănătate pe cheflii și pe membrii fanfarei, la fel de beți ca ăia de pe terasă. Căci nu avea nici dracu tupeu să se bage între ei, să îi amendeze pentru că tulbură liniștea publică, că au cam mulți decibeli în program la acea oră a prînzului.
